Controlul populaţiei prin glutamatul de monosodiu
Glutamatul monosodic sau E 621 este un potenţiator de aromă
şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi
mirodenii cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat care conţin până
la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru
peşte, “fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care
promit mâncare bună făcută din nimic.
Într-un raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru
aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi
intitulat „Otrăvirea lentă a omenirii” („The Slow Poisoning of
Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat
sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor.
Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie
ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nicio măsură
măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă
cu efect întârziat. În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai
marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a
proteja sănătatea publică prin vaccinuri.
- De ce mâncăm fără să ne mai putem opri, până ajungem obezi?
Potrivit cercetătorilor F. Bellisle şi M. Monneuse, un procent de
0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe
oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede. Se pare că
în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG.
Aceasta înseamnă că,
la un consum de două kilograme de alimente pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu:
o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un
kilogram (conform J E C F A : Toxicology Study, F A O Nutrition Meetings
Report Series, 1974, No. 53).
De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de
obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în diferite
doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la o creştere
experimentală a apetitului, încât consumul de hrană de slabă calitate
poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG.
Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, „Umami şi apetitul”
(„Umami and Appetite”) realizat în 1990 de către P.J. Rogers şi J.E.
Blundell, s-a constatat că atunci
când un om consumă o masă în
care este adăugat MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va
consuma o cantitate mai mare de hrană tratată cu MSG decât cea fără
acest ingredient.
- Distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie
Într-un studiu realizat în 1984
, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-au administrat mici doze de MSG: „Severitatea
convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu
vârsta” (conform Monosodium-L-glutamate-induced convulsions–I.
Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of
age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).
Dereglări hormonale – insulina şi hormonul de
creştere MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de
insulină, într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în
1990: „Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de
MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge
la 3 minute de la stimulare”.
Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi
umani (conform Glutamate ingestion and its effects at rest and during
exercise în humans, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002).
Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei.
Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia
hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere
deficitară.
Efectele se observă însă şi la oameni: „La indivizii obezi, secreţia
hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect
în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate” (conform Growth
hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body
composition, Savastano S., Di Somma C., Belfiore A., 2006).
“Poate produce dureri de cap, slabiciune, greata, astm, modificari de
ritm cardiac. Poate declansa maladiile Huntington (dementa, pierderea
abilitatilor mentale, tulburari de personalitate si de comportament),
Alzheimer sau Parkinson”, explică profesorul Gheorghe Mencinicopschi.
- Afectează pruncul încă din pântecele mamei sale
În anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că
MSG poate să depăşească bariera pusă de placentă şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale.
Efectele negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în
experimente, dar „aceste observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăviri
dincolo de placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a
unor alimente bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of
monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S.,
1987). „S-a demonstrat că
glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentei.
În urma acestor observaţii experimentale a efectelor nocive pe care
le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A.
Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă:
„Sugerăm
cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi
reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în
timpul sarcinii”.
- Potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare
Un alt efect deosebit de important observat de cercetători în testarea glutamatului pe şoareci este
comportamentul agresiv şi antisocial generat asupra rozătoarelor.
Aceasta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din
domeniu, fără excepţie, aşa cum subliniază şi doctorul Russell Blaylock
în cartea sa Excitotoxinele.
Şi cum
omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să
ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul găsit mai ales în
chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi?
Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum
glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi
atenţia şi, în general,
slăbeşte capacităţile cognitive – atât la animale, cât şi la oameni,
chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente bogate
în glutamat –, de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale
copiilor noştri sau de faptul că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii
devin infertili?
Magazinele sunt pline de produse care contin glutamat monosodic, un aditiv periculos.
Iată în ce alimente se găseşte E 621 :
– Chipsuri
– Floricele
– Supe-instant
– Condimente
– Pate de ficat
– Pate vegetal
– Salam
– Parizer
– Cremvurşti
Nu cumpăraţi pate, floricele sau salam pe etichetele cărora apare aditivul glutamat monosodic !!