Pîinea care s-a făcut piatră
În vremea Sfîntului Ioan Gura de Aur (sec. IV) trăia un bogat, care ținea, împreună cu soția lui, de erezia lui Macedonie. Odată, ascultînd învățătura sfîntului, s-a pocăit și s-a întors la adevărul Sfintei Biserici. Soția lui însă, în timp ce din gură mărturisea credința ei în ortodoxie, inima ei trăia încă în erezie.
La o mare sărbătoare a Bisericii, cînd se obișnuia să se împărtășească mulți creștini, s-a întîmplat următorul fapt:
Soția bogatului s-a dus pe ascuns la preoții ereticilor să se împărtășească. Dar nu s-a împărtășit, ci luînd în mîinile ei pîinea, a dat-o pe ascuns slugii ei să o păstreze, fără ca cineva să-și dea seama ceea ce a facut.
Cînd mai tîrziu se săvîrșea Sfînta Liturghie a ortodocșilor, femeia s-a dus cu bărbatul ei la biserică săse împărtășească. Cînd a venit rîndul ei, a luat Sfîntul Trup din mîna Sfîntului Ioan Gură de Aur, însă nu s-a împărtășit ci a luat pe ascuns pîinea ereticilor.
Însă imediat s-a cutremurat de o minune. Pîinea ereticilor s-a transformat în gura ei, în piatră! Femeia s-a înfricoșat. Cu o voce tare a povestit tuturor întîmplarea și a crezut din tot sufletul în Biserica Ortodoxă. Sfîntul Ioan a așezat acea piatră în chivot, ca să amintească minunea.
