PARABOLA VIEȚII

Frumusețea parabolei este că ea oferă pur și simplu oamenilor un indiciu despre cum ar trebui să fie totul.

Într-o bună zi Bunul Dumnezeu a adunat toate creaturile pământului, pentru a stabili care și cât va avea de trăit. Primul a fost chemat omul: "Tu ești o creatura nu foarte mare, de aceea îți ofer o viață de 20 de ani". "Nu este de ajuns ...", s-a gândit omul, dar nu s-a opus, s-a smerit și a pășit la o parte.

Și Dumnezeu, între timp, făcu un semn către cal: "Ție o să-ți dau 40 de ani ca să trăiești - ești o creatură mai mare, de aceea vei avea o viață mai lungă. Dar calul a cerut: "Ai milă, Doamne! 40 de ani, să fiu înhămat, să fiu lovit și pus la muncă silnică! 20 este suficient ... Dă-i restul omului, el are mai multă nevoie. "

Dumnezeu a fost de acord și a chemat vaca. La fel ca și calului, ia oferit 40 de ani de viață. Vaca a refuzat: "Ferește-mă Doamne! 40 de ani să fiu mulsă în fiecare zi? Îmi sunt destui și 20 de ani și dă restul anilor omului, el are mai multă nevoie". Dumnezeu a fost de acord.

Următorul a fost câinele: "Ție câine, îți dau 30 de ani!" Și câinele: "Doamne, ai milă! Ei bine, să stau 30 de ani în lanț, să latru pe toată lumea și să mușc, să rod oase ... Dă-mi 15 și dă-i restul omului."

Dumnezeu a fost de acord. El a dat încă 15 ani omului, a chemat pisica și i-a oferit 20 de ani de viață. Dar pisica s-a gândit și a zis: Nu vreau să mănânc șoareci  20 de ani,mă mulțumesc și cu 10 ani dă-i omului restul."

De atunci, trăiește omul ... "Primii 20 de ani de viață - îngrijire și durere nu știe. Apoi vin anii calului: lucrează ca un cal, și cară după el - munca, acasă, familie ... Următorii 20 de ani - cei oferiți de vacă: omul este„muls“de baniși susținut de copii, nepoți ... care la țară, care în mașină ... Și apoi trăiește timp de 15 ani ca câinele: el stă acasă, păzește casa, are grijă de nepoții săi și se uită la stradă. Și vin anii pisicii, este la fel de norocos ... Poate fi mângâiat pe cap tot restul vieții sau  poate fi alungat în stradă cu un șut în fund. "