Povestea ţânţarului
Știți și voi, că fiecărei vietăți de
pe această lume Bunul Dumnezeu i-a dat rostul cu multă înțelepciune.
Așa se face că atunci când Dumnezeu a chemat la EL toate făpturile, ca
să-i rânduiască fiecăreia hrana, după felul său, nu știu cum s-a făcut
că țânțarul a întârziat.
La sfârșit, vede Bunul Creator că apare
și țânțarul așteptând cuminte hotărârea Celui Atotputernic. Se gândește
DUMNEZEU ce să-i rânduiască țânțarului drept hrană, fiindcă le cam
împărțise pe toate, și îi spune: Ție îți dau darul acesta: să te
hrănești prin ierburi și buruieni,căutân du-le sucul și seva.
Deși cam nemulțumit, țânț arul i-a
respectat întocmai voia lui Dumnezeu. Dar, țânțăroaica nu-i dădea pace
nici o clipă. Mereu îl bătea la cap, nemulțumită nevoie mare și
reproșându-i întruna: Nu vezi, bărbate, în ce hal ai ajuns, că ești slab
și amărât ca vai de tine? Du-te și cere-i lui Dumnezeu altceva că asta
nu-i viață de noi!
Și azi așa, mâine așa, ajunsese
țânțăroaica să-i scoată sufletul țânțarului cu nemulțumirea ei. Într-o
zi, n-a mai putut răbda țânțarul și i-a spus: – Dacă nu-ți place ce
mâncăm și mai ești și așa încrezută, du-te singură și nu-mi mai bate
capul! Atât i-a trebuit nevestei, care nechibzuită și cu gura mare, s-a
dus val-vârtej la Dumnezeu cerându-i să-i schimbe mâncarea rânduită.
După ce a ascultat-o cu răbdare, Dumnezeu i-a spus:
– De azi înainte te vei hrăni cu sânge
de om sau de vită, iar de nu vei găsi, să mori de foame. Iar de te vor
prinde, omul te va pocni cu palma, sau vita cu coada și-ți vei găsi
sfârșitul. Bărbatul tău, însă are voie să mănânce din toate felurile de
iarbă și verdeață.
Și uite-așa a rămas și până în ziua de
azi, că țânțarul niciodată nu-l înțeapă pe om, dar țânțăroaica l-ar face
ciur, dacă ar putea, să-i sugă tot sângele și nu se oprește până când
nu-i pocnește omul o palmă zdravănă, de o face una cu peretele.
Dar, vezi cum e lumea asta, că bietul
țânțar, fără vină, trage și el ponoasele de pe urma nevestei, că omul de
teama țânțăroacei care înțeapă, nu stă să aleagă și pocnește orice
țânțar îi iese în cale, fără a ști dacă e țânțar sau țânțăroaică.
-De….! Ce să-i faci, dacă nu s-au mulțumit cu ce le rânduise Domnul?!
Din Legende creştine pe înţelesul celor mici / Leon Magdan. – Bucureşti: Editura Mateiaş, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu