Betelul

1. Departe gîndul mi se duce
Fǎcîndu-se parcǎ prin ceaţǎ
Un cǎlǎtor fugar trecînd
Într-un amurg de searǎ

2. Avea în mîini puţin bagaj
Merindea şi toiagul
Din cînd în cînd privea-n napoi
Cu ochii trişti sǎrmanul

3. Şi deseori se uitǎ-n urmǎ
La locul pǎrǎsit de el
Şi lacrimile-ncep sǎ curgǎ
Dar cine ştie pentru ce ?

4. Rǎmîn în urmǎ a lui coline
Învǎluite-n amintiri
Acolo-i casa pǎrinteascǎ
Acolo sînt a lui pǎrinţi

5. Acoloşi lǎsǎ scumpa Mamǎ
Ce la iubit cu pǎrtinire
Încît a vrut scumpa comoarǎ
Cu orice preţ a lui sǎ fie

6. Acolo e bǎtrînul Tatǎ
L-aude parcǎ întrebînd
Eşti tu Esau s-au este Iacov
Eu nu te vǎd cǎ sînt bǎtrîn

7. Fiori parcǎ îi mai simte
Din clipa în care a intrat
Învǎluit în piei de caprǎ
Sǎ fie binecuvîntat

8. Apoi Esau parcǎ apare
În faţa ochilor plîngînd
Cum Tatǎ, n-ai pǎstrat nimic
Şi pentru mine, nimic Sfînt ?

9. Sǎ-i vinǎ oare remuşcarea
Cǎ-l înşelase pe Esau
Sau mai degrabǎ bucurie
Cǎ el e binecuvîntat ?

10. Nu Doamne nu vreau remuşcare
Cǎ însuş el sa lepǎdat
Pentru o mîncare trecǎtoare
Pe-un blid de linte mi la dat

11. Atît a preţuit el dreptul
De care eu gelos cum sînt
Am dat tot ce-am avut Stǎpîne
Casǎ, frate şi pǎrinţi

12. Eu ce-am simţit în clipa aceea
Sub mîinile Tatǎlui meu
Nu pot asemǎna cu aur
Şi nici cu lucruri care pier

13. Cînd a strigat sǎ se coboare
Bunǎvoinţa Ta din cer
Simţit-am cǎ-strecut sub paza
Şi scutul Tǎu Dumnezeiesc

14. Cînd mǎ gîndesc cǎ-mi las pǎrinţii
Îmii umezesc ochii de plîns
În schimb dacǎ Te am pe Tine
Eu nu voi fi strǎin

15. Era pe înserate
Pîn' la Haran era prea mult
Ştia cǎ n-ar sa jungǎ
Cǎ prea e obosit de drum

16. Şi-alege un loc ferit de zgomot
Apoi se uitǎ împrejur
Ce piatrǎ e m-ai potrivitǎ
Ca sǎ şi-o punǎ cǎpǎtîi

17. Lui Dumnezeu I se închinǎ
Dupǎ obiceiul Lui Isac
Un semn adînc de mulţumire
Cǎ pînǎ aici la ajutat

18. Apoi adoarme fǎrǎ grijǎ
De parcǎ n-ar fi cǎlǎtor
Cǎci paza lui o are altul
Ce e în ceruri veghetor

19. Deodatǎ în vis apare o scarǎ
Rezematǎ de pǎmînt
Şi vîrful ei atinge cerul
Şi poarta Sfîntǎ de rubin

20. S-a deschis cerul şi pe scarǎ
Coboarǎ îngeri mii şi mii
Aduc rapoarte şi duc cereri
Care s-au strîns de pe pǎmînt

21. Şi tocmai unde atînse cerul
Aceastǎ poartǎ de cleştar
Stǎtea veghind Stǎpînul lumii
Chiar Dumnezeul Preaînalt

22. Cǎci rîvna Lui pentru sfinţire
Şi gelozia Lui prea mare
Fǎcu pe Domnul sǎ rosteascǎ
O nouǎ binecuvîntare

23. De sus se-ntinde o mînǎ Sfîntǎ
Dar nu ca mîna lui Isac
Şi glasul Domnului rǎsunǎ
Sînt Dumnezeul lui Avram

24. Sǎ nu te temi de-acum Iacov
Cǎ tu eşti binecuvîntat
Şi ţie-ţi dau ca moştenire
Ţinuturile din Canan

25. Cǎci partea ta-I deosebitǎ
Şi sorţul tǎu deosebit
Voi fi cu tine pretutindeni
Deci nu te teme e nimic

26. Atunci Iacov se deşteaptǎ
O cît de tainic e acest loc
Aici e locul unde cerul
Comunicǎ cu cei de jos

27. Cu-adevǎrat în locul acesta
E Casa Celui Preaînalt
E Sfînt pǎmîntul şi ţǎrîna
Prezenţa Lui le-a transformat

28. Aceastǎ piatrǎ va rǎmîne
Ca amintire pentru veci
Cǎci eu ce am fost fugar în lume
M-am întîlnit cu Cel ceresc

29. Betel te vei numi de acuma
Casa Celui Preaînalt
Cǎ-n tine pentru a doua oarǎ
Am fost eu binecuvîntat

30. Betel tu loc de întîlnire
Tu vei rǎmîne ne uitat
Cǎci adormit fiind pe o piatrǎ
Eu am vǎzut pe Cel Preanalt

31. Şi pleacǎ fericit strǎinul
De parcǎ n-ar fi cǎlǎtor
De astǎ datǎ înspre casǎ
Şi spre Betel privea cu dor

32. Nu-I mare lucru iubit suflet
Ce stai şi-asculţi ca şi uimit
Despre Betel şi despre noaptea
În care cerul s-a deschis ?

33. Nu te gîndeşti iubite suflet
Cǎ şi tu eşti un cǎlǎtor
Şi ţie îţi lipseşte pacea
Şi tu doreşti un viitor

34. Şi tu eşti urmǎrit de ura
Vrǎjmaşului ne-n-duplecat
Şi poate chiar Pǎrinţii, fraţi
În contra ta s-au rǎsculat

35. Nu s-a aprins şi-n tine dorul
De-un ceas mǎcar de mîngîiere
N-ai vrea sǎ te-n tîlneşti cu Domnul
Sǎ-I auzi glasul „ Nu te teme ”

36. N-ai vrea sǎ se deschidǎ cerul
Sǎ vezi mǎcar şi tu în vis
Frumuseţea aceia negrǎitǎ
Care domneşte-n Paradis ?

37. Dar care poate fi secretul
Cǎ Iacob a putut sa-doarmǎ
Atît de liniştit pe piatrǎ
Cînd alţi pot nu pot sadoarmǎ

38. Tu nu mai dormi astǎzi pe piatrǎ
Cǎ perne ai poate în plus
Şi-n loc sǎ vezi poarta cereascǎ
De tulburare eşti rǎpus

39. Aceste toate ţi se-ntîmplǎ
Cǎ nu eşti dezlegat de jos
Puţin îţi pasǎ dacǎ dreptul
De-ntîi nǎscut şi tu îl porţi ?

40. De cîte ori pentro mîncare
Şi bǎuturǎ mai ales
Ai stat în cumpǎnǎ cu gîndul
Ca dreptul de la cer sǎ-l pierzi

41. Decît sǎ te urascǎ lumea
Nevastǎ, rude sau nepoţi
Mai bine ai renunţat la ceruri
Nai vrut ocara Lui Hristos

42. Pentru servici, pentru un nume
Ai ocolit ca şi Esau
Cǎ zici o vorbǎ de pe buze
Doar nuţi pierzi dreptul de la Rai

43. Dar toate, se adunǎ
Şi-n loc de binecuvîtare
Auzi cǎ ţi-ai pierdut cununa
Şi dreptul alergǎrii tale

44. Şi cǎ-I mai greu ca remuşcarea
Cînd ştii cǎ dreptul l-ai avut
Şi pentru un ceas de neveghere
Ca şi Esau tu l-ai pierdut

45. Dar Iacov binecuvîtarea
N-a cîştigato pe nedrept
Ci-n gelozia lui cea mare
L-a preţuit pe Dumnezeu

46. Cǎci pilda ne vorbeşte
Prin dreptul de întîi nǎscut
La cei ce au primit arvuna
La cei ce sunt nǎscut din Duh

47. Cum socoteşti sorǎ şi frate
Pe Duhul Sfînt ce l-ai primit
Îl socoteşti ca pe o comoarǎ
Sau prea puţin eşti fericit !

48. Îţi aminteşti de ziua în care
Gelos de binecuvîntare
Nu Ti-a pǎrut cǎ-I tare
Piatra sub picioare

49. Atunci ai întîlnit Betelul
Atuncea cerul s-a deschis
Şi-o scarǎ de la poarta Slavei
Pîn la tine sa întins

50. Vǎzut-ai şi tu atunci cum cerul
Comunicǎ cu cei de jos
Şi soli trimişi în haine albe
Se prezintǎ în limbi de foc

51. Oare nu şi tu ai zis atuncea
Cǎ rǎmîne neuitat
Acela loc, aceea clipǎ
Cînd ai fost binecuvîntat

52. Fǎcut-ai şi tu ca Iacov
Ca sǎ rǎmînǎ amintire
Cǎ atunci te-ai întîlnit cu Domnul
Atunci sa îndurat de tine

53. Betel, Betel eşti locu-n care
Cele mai Sfinte bucurii
Rǎmase-ne-au ca amintire
Cǎ am poposit şi noi în tine

54. Sînt mulţi ce ar putea sǎ strige
Şi tare sǎ mǎrturiseascǎ
Cǎ ţi-au vǎzut şi ei frumuseţea
Lucrurilor de mare Slavǎ

55. La cîţi te-ai arǎtat în vise
Şi în vedenii mai ales
Ca sǎ aprinzi mai mare dorul
Şi gelozia pentru cer

56. Pe unii chiar I-ai dus cu Duhul
Sǎ vadǎ ceru-n plinǎtate
Cǎci în vedeni şi în vise
Nu sa vǎzut decît o parte

57. Atîta a putut sǎ spunǎ
Acel ce ţi-a vǎzut Splendoarea
Cǎ pentru cer nu sînt cuvinte
Ca sǎ-I descri asemǎnarea

58. Dar pînǎ cînd ne duci acasǎ
Betelui loc de întîlnire
Din cînd în cînd îţi deschizi poarta
Şi te pogori la noi Pǎrinte

59. Decîte ori în locul acesta
În zilele de sǎrbǎtori
Te-ai coborît pe scara Slavei
Te-ai coborît la al Tǎu popor

60. Aici e locul de-ntîlnire
Şi pentru noi Betelul chiar
Cobori cǎ locul Tǎu Isuse
Nu-l poate nimeni complecta

61. Atîţia au venit cu dorul
Sǎ te-ntîlneascǎ în acest loc
Atîtea inimi întristate
Ca sǎ le mîngîi Singur poţi

62. Iar dacǎ mai sînt ce aşteptǎ
Geloşi puterea Ta de sus
Dǎ-le Arvuna Mîntuirii
Şi dreptul de întîi nǎscut

63. Aprinde doru-n fiecare
Ca Iacov fǎ-I pe toţi geloşi
Dupǎ sfinţire şi rǎbdare
Şi dupǎ Duhul Lui Hristos

64. Mai mult de-atîta vrem sǎ-ţi cerem
Sǎ aduci clipa mai degrabǎ
În care sǎ ne duci la Tine
Şi sǎ ne muţi în Sfîntul cort

65. Cînd toate visurile noastre
Şi dorurile s-a-mplini
Cînd vom vedea realitatea
Betelului de pe pǎmînt.