CÂȚI BANI COSTĂ O MINUNE?

O fetiță și-a luat pușculița și a golit conținutul ei. A numărat de trei ori mărunțișul, ca să nu facă vreo greșeală. Era un dolar și 11 cenți. A luat banii și a plecat la farmacia din apropiere.
În acea clipă farmacistul vorbea cu un bărbat bine îmbrăcat și nu a luat aminte la copilă. Fetița a făcut puțin zgomot cu picioarele, dar nimic. Atunci a luat o monedă și a început s-o lovească de masă.
- Ce vrei?, a întrebat-o oarecum enervat farmacistul. Nu vezi că vorbesc cu fratele meu, pe care nu l-am văzut de mulți ani?
Atunci fetița i-a spus:
- Vreau să-ți vorbesc despre fratele meu, care este foarte bolnav și pentru care vreau să cumpăr o minune.
- Iartă-mă, dar noi nu vindem minuni, i-a răspuns farmacistul.
- Știți, a spus fetița, fratele meu are ceva în cap care se mărește și tata mi-a spus că numai o minune ne va ajuta. Deci, cât costă o minune, ca s-o cumpăr? Am bani…
Fratele farmacistului, care a urmărit cu interes discuția, a întrebat-o pe fetiță de ce fel de minune are trebuință fratele ei.
- Nu știu, i-a răspuns fetița cu ochii înlăcrimați. Ceea ce știu este că are nevoie de operație, iar tata nu are bani. De aceea vreau să plătesc eu, cu banii mei.
La întrebarea câți bani are, fetița a răspuns:
- Un dolar și 11 cenți. Iar dacă vor trebui și alții, îi voi găsi.
- Ce coincidență, a zâmbit domnul bine îmbrăcat. Este contravaloarea exactă a unei minuni pentru fratele cel mic. Un dolar și 11 cenți.
A luat banii, apoi a luat-o pe fetiță de mână și i-a spus:
- Să mergem împreună la casa ta ca să-l văd pe fratele și pe părinții tăi și să facem minunea…
Domnul cel bine îmbrăcat era medicul Carlton Armstrong, cunoscutul neurochirurg.
Operația a mers foarte bine și fratele cel mic s-a întors sănătos acasă.
- Operația a fost o adevărată minune, a șoptit mama. Oare cât să fi costat?
Fetița zâmbea. Știa forte bine cât costă o minune: Un dolar și 11 cenți, și credința unui copil mic…

Puterea simplității

 
În Karulia, cel mai aspru pustiu al Sfântului Munte, locuia un pustnic care avea o mică pisicuţă ce îl alina şi îl apăra de şerpi şi şoareci. Într-o zi, un vultur care zbura pe deasupra a ochit din cer prada, s-a năpustit în jos şi a apucat pisicuţa în gheare.

Pustnicul a fost necăjit şi, neştiind ce să facă, s-a dus imediat în paraclisul său să se plângă sfântului apărător al schitului. S-a dus către candela care ardea în faţa icoanei sfântului şi a stins flacăra, ca să-şi arate supărarea.

Pustnicul l-a considerat întotdeauna pe sfânt prietenul său, aşa că i-a povestit despre trista întâmplare şi i-a cerut ajutorul:

– De ce, sfântul meu, nu mi-ai apărat pisicuţa? s-a plâns el.

În acelaşi moment a auzit pisicuţa lângă uşă. Fusese eliberată din ghearele atacatorului.

*** Un părinte mi-a povestit o istorioară asemănătoare, despre un călugăr care a plecat la Karyes pentru o problemă şi a lăsat deschisă uşa de la chilie, deoarece avea încredere în Sfântul Nicolae, patronul său.

Când s-a întors, a găsit chilia golită de hoţi. Părintele s-a dus la biserică şi cu mult curaj, dar cu o voce prietenoasă, i-a spus Sfântului Nicolae:

– De ce nu mi-ai apărat chilia de hoţi? Începând de astăzi, nu-ţi voi mai aprinde candela, dacă hoţii nu vor fi prinşi. Şi s-a ţinut de cuvânt.

Câteva zile mai târziu, hoţii au fost prinşi. O dovadă a credinţei bătrânului, a încrederii şi simplităţii, cât şi a prezenţei reale a Sfântului Nicolae acolo. De fapt, hoţii s-au smerit şi s-au pocăit, venind ei înşişi să înapoieze părintelui tot ce furaseră.

*** Un părinte simplu ca un copil mi-a spus:

– În trecut călugării erau oameni simpli, nevinovaţi şi fără de răutate; erau mieluşeii Domnului.

Simplul părinte Metodie, deşi ţintuit la pat, încă locuieşte în Chilia Sfântului Nil. El se roagă aşa:

– Doamne, în ziua când vei chema la Tine pe acest sărman, aşează-l între slujitorii Tăi. Nu nădăjduiesc să fiu printre episcopi sau preoţi, îmi doresc doar un loc într-un colţ al împărăţiei Tale.

*** Un părinte a spus:

– Rugăciunea nu oboseşte, ci aduce pace şi linişte, aşa cum simte un copil în braţele mamei sale. Dacă cineva ar observa câţiva călugări rugându-se, ar putea gândi că sunt precum copiii. Într-adevăr, dacă i-ar vedea făcând tot felul de mişcări, ar putea crede chiar că au înnebunit. Unii dintre ei sunt precum copiii care aleargă către tată, trăgând de haina sa şi rugându-l: «Eu nu ştiu cum, dar tu trebuie să faci asta pentru mine…».

Dintr-un anumit punct de vedere, asemenea oameni ar putea fi consideraţi «nefolositori». De ce? Pentru că ei nu pot munci: trupurile lor sunt ca paralizate, iar oasele lor sunt înţepenite ca nişte lumânări. Ei nu sunt în stare să se mişte. Când dragostea lui Dumnezeu se revarsă asupra unui om din belşug, sfârşeşte prin a-l topi.

 fragmente din “Patericul atonit”

O predica mai puțin obișnuită

În Duminica Sfintei Maria Egipteanca, un părinte hirotonit de curând a început un cuvânt despre pocăintă. A dat câteva exemple de sfinti care au părăsit păcatul. În biserică se auzeau susoteli.

Unii credinciosi, în special cei mai în vârstă, nu păreau prea interesati de subiect. Două femei depănau amintiri din tinerete, altele vorbeau desertăciuni, comentând lungimea fustei unei femei care venise prima dată în acea biserică sau mirosul neplăcut al cersetorilor de la poarta bisericii.

Părintele a continuat:

– Dar există si multi păcătosi care nu vor să audă de pocăintă. În parohia noastră, de exemplu: avem un caz, un om căruia îi place să bea mult, despre care vă voi spune câteva cuvinte. Omul acesta, pe care îl cunoasteti cu totii, este un caz care pare irecuperabil.

Încet-încet, credinciosii care susoteau începură să fie atenti: predica devenea interesantă si pentru ei – se gândeau că poate părintele va da si niste amănunte picante, pentru a le putea discuta la masa de prânz cu cei care nu veniseră să se împărtăsească din frumusetea sfintei slujbe.

– Să vă spun cât de tare a căzut în patima băuturii acest om? întrebă părintele, mirându-se câtă liniste se făcuse în biserică. Nu, nu o să vă spun. Am vrut numai să vă dati singuri seama că, atâta vreme cât vă vorbeam despre îndreptarea vietii, unii susoteau. Cum a venit vorba despre un păcătos care poate fi bârfit, care poate fi arătat cu degetul, s-a făcut liniste. Nu vă voi mai spune altceva astăzi, decât atât: dacă veniti la biserică din orice alt motiv, si nu pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu si a vă ruga împreună cu ceilalti, dacă vă interesează numai subiectele de bârfă sau subiectele care vă ridică în proprii ochi, făcându-vă să vi se pară că sunteti superiori celor care stau la această oră în fata televizoarelor, ar trebui să vă dati seama că gresiti.

Biserica este casa lui Dumnezeu. Vreti să o transformati în sală de spectacol, în salon de bârfe? Să nu fie asa! Luati aminte la cursele vrăjmasului care, dacă nu a reusit să vă împiedice să ajungeti la biserică, se luptă să vă sucească mintile si să vă îndemne să vorbiti în loc să vă rugati sau să ascultati cuvinte de folos. As mai fi avut multe să vă spun, dar o să vi le spun altădată. Vă las să vă gânditi singuri dacă vreti să mergeti pe calea mântuirii. Si, dacă nu vreti, nu stiu ce rost are să mai veniti la biserică. Iar dacă vreti, nu stiu ce rost are să susotiti si să clevetiti, în loc să vă rugati lui Dumnezeu cu zdrobire de inimă……

Extras din Danion Vasile, Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi. 2004

La final vine prăjitura

Sunt oameni pentru care moartea nu are nimic fioros sau înspăimântător. Pentru că ştiu că ceea ce au primit şi au lucrat bun în viaţă se va prelungi în eternitate şi chiar va fi cu mult mai mult răsplătit acolo.

O bătrână, pe patul de spital, vorbea senină cu preotul care venise s-o viziteze. „Domnul mi-a dat o viaţă foarte frumoasă. Sunt gata de plecare. Dar aş avea o ultimă dorinţă: când va fi înmormântarea mea, vreau să mi se pună în mână o linguriţă.“

„O linguriţă?“, se arătă surprins preotul. „Dar de ce vreţi să fiţi înmormântată cu o linguriţă?“
„Întotdeauna mi-a făcut plăcere, atunci când eram tânără, să iau parte la nunţi, iar acum, mai în vârstă, să particip la agapele organizate la biserică de hram sau alte sărbători. Şi de fiecare dată când ajungeam la locul meu, mă uitam să văd dacă lângă farfurie era aşezată linguriţa. Ştiţi ce însemna aceasta?“

„Nu“, răspunse preotul. „Asta însemna că la final trebuia să vină prăjitura şi îngheţata.
Adică, ceea ce este mai bun vine la sfârşit.

Tocmai aceasta vreau să spun la înmormântarea mea. Când va trece pe lângă sicriul meu, lumea se va întreba: «Pentru ce aici o linguriţă?» Vreau ca dumneavoastră să le răspundeţi că am linguriţa în mână pentru că ceea ce este bun, de-abia de acum urmează.“

După o povestire din volumul „Istorioare pentru suflet“, Bruno Ferrero, Galaxia Gutenberg, 2007

SECRETELE MURDARE ALE BERII

O anchetă a dezvăluit SECRETELE MURDARE ALE BERII din România. DOVEZI CLARE despre care nu ştim nimic şi care NE PUN VIAŢA ÎN PERICOL. Printre riscuri, TOXICITATEA CHIMICĂ

O ancheta a dezvaluit SECRETELE MURDARE ALE BERII din Romania

Asociaţia Berarii României şi orice producător onest de bere ştiu că această berea are un principiu simplu de fabricare: fermentarea naturală a zaharurilor și extracția cerealelor malțificate cu ajutorul apei fierbinți. O anchetă făcută de RISE Project despre berile din România arată că situaţia este cu totul alta. Multe întrebări fără răspunsuri, ingrediente îndoielnice folosite la reţeta berii, tăcere suspectă la vârful companiilor producătoare… Aceasta este atmosfera descrisă în ancheta care te face să te gândeşti că berea este fabricată altfel în România, poate pentru simplul fapt că este o ţară din estul Europei şi în această zonă poţi livra oamenilor produse slabe calitativ, pentru că oricum, cui să-i pese? Şi dacă i-ar păsa, ce se poate întâmpla cu aceia care strică intenţionat reţeta de fabricare a berii, mânaţi de interese obscure? Şi uite aşa, singurii care au de suferit, chiar şi numai pentru că le rămâne un gust ciudat în gură după ce beau o bere proastă, sunt doar românii.

Dezvăluiri clare din interiorul fabricilor de bere
Reporterii de la RISE Project au obţinut declarații și documente obținute de la persoane care activează în industria berii şi care au demonstrat ce nu fac marile companii producătoare de bere din România. Astfel, cei de la Heineken România, Ursus Breweries, Bergenbier și Tuborg România nu fabrică berea folosind doar ingredientele naturale. Aditivii și enzimele industriale sunt adăugate în cantităţi mari în bere, odată cu apa, hameiul, malțul din orz, mălaiul sau alte cereale. Despre această realitate a vorbit chiar un fost director din cadrul Ursus Breweries, desigur, sub protecția anonimatului. “Se fac mici șmecherii, pe furiș. Când ești presat, când ești la vârful sezonului și tu trebuie să livrezi, iar în container ai niște bere greșită, trebuie să faci ceva… Ce poți face este să adaugi niște aditivi. Ceri permisiunea șefului și asta faci. Eu, ca fabricant de bere, nu sunt complet sigur ce se va întâmpla cu berea respectivă și ce ți se va întâmpla ție dacă o bei. Poate o să ai doar dureri de cap și totul e în regulă. Ei te vor întreba cât ai băut. Îți vor spune că cinci sunt prea multe și că trebuie să bei maxim trei”, a declarat acesta.
De altfel, şi un fost angajat Heineken a confirmat că în bere se adaugă multe substanţe. “Fungamyl (n.r. - accelerează descompunerea amidonului pentru a produce o cantitate mai mare de alcool), Ceremix (n.r. -îmbunătățește calitatea berii și a materiilor prime) 6X MG sau Filtrase sunt doar câteva dintre substanțele folosite,” a relatat cel care a completat că stabilizatori ca PVPP și extracte de hamei modificat, cum este tetrahop, precum aditivi și enzime industriale, sunt băgate în bere. Astfel, dacă fabricarea normală a unei beri durează între două și șase săptămâni, angajaţii Heineken făceau berea în mai puțin de o săptămână şi “chiar într-o zi” cu ajutorul substanţelor menţionate mai sus. Tăcere şi ignoranţă. Aceasta a fost reacţia marilor companii producătoare de bere din România când reprezentanţii acestora au fost întrebaţi despre substanţele neştiute de consumatorii de bere.

CHATBOTS-ii: Inteligenta Artificiala pregatita sa desfiinteze Crestinismul

Cercetatorul in domeniul Inteligentei Artificiale, Alan Metcalfe, a declarat pentru ANS, conform unui articol semnat de Dan Wooding, că el crede că cel mai "clar si alarmant pericol, din prezent, la adresa Creștinismului" este dezvoltarea "Chatbots"-ilor - adica a unor roboți de tip Chat, care sa-i educe, prin raspunsuri, pe oameni.

Iar daca titlul articolul nu a reusit prea mult sa va castige increderea, atunci trebuie sa amintim ca autorul sau, Dan Wooding, ajuns astazi la varsta de 75 de ani, este un autor premiat, radiodifuzor și jurnalist, născut în Nigeria, din părinți misionari britanici. El a lucrat in Misiunea de Interne a Sudanului. In prezent, trăiește în California de Sud, împreună cu soția sa, Norma, cu care este căsătorit de aproximativ 53 de ani. Au doi fii, Andrei și Petru, și șase nepoți care locuiesc în Marea Britanie. Dan este fondatorul și directorul internațional al ASSIST, și este, de asemenea, autor a 45 de cărți. El are, de asemenea, o emisiune de radio săptămânală și două emisiuni TV, toate in California de Sud.

CHATBOTS-ii - Inteligenta Artificiala pregatita sa desfiinteze Crestinismul

Chatbot, sau chatterbot, este un tip de robot care exista si functioneaza si in prezent, peste tot, de tip 'agent de conversație' - adica un program de calculator, conceput pentru a simula o conversație inteligentă cu unul sau mai mulți utilizatori umani, prin metode auditive sau textuale, avand o baza de date extrem de dezvoltata, pentru furnizarea automata de raspunsuri.

Metcalfe spune că Google, Facebook, Microsoft și de alți dezvoltatori ce tin de Inteligenta Artificiala se afla "într-o mișcare agresiva a unei afaceri ce tine de construirea unor Chatbots-i puternici 'alimentati' cu Inteligenta Artificiala, care sa le asigure copiilor noștri cunoștințele de care ei au nevoie, in orice domeniu, chiar și in ceea ce tine de Dumnezeu".

Experții australieni din domeniul Inteligentei Artificiale sustin ca Chatbots-ii vor "inunda" curand Internetul.

CHAT-BOTS-ii - Inteligenta Artificiala fara Hristos

"Zilele lumii, care sa mai fie influențate de Biblie sunt numărate", a avertizat Metcalfe, care este Presedinte al Worlds Safe TV.

"De-a lungul întregii istorii de până în prezent, Biblia și scrierile asociate au fost sursa si piatra de temelie ale cunoașterii umane. Dar, foarte curând, acest lucru nu va mai fi valabil".

"În anii următori, ceea ce oamenii vor mai sti despre Dumnezeu și orice altceva vor vrea sa invete, le va fi dat de catre robotii numiti Chatbots-i, carora le vor lipsi cunoștințele din Biblie".

"Mulți", a mai avertizat el, "se asteapta să fie programati de către oameni care nu cred în Biblie sau in Creștinism; si, de fapt, se vor opune acestora".

CHATBOTS-ii - Inteligenta Artificiala si pasul cel mare inapoi al Crestinismului

Alan Metcalfe spune că acest proces va provoca cel mai mare pas înapoi in Creștinism, de la hotararea instanței americane împotriva predării Creatiei Divine în școlile din SUA.

"Este un alt cui în sicriul lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos și al Creștinismului", spune el.

"Ca urmare a deciziei Curții din SUA împotriva Creației Divine, puțini oameni, chiar și din Biserica de astăzi, mai cred că inteligența atotputernica, pe Care noi o numim Dumnezeu, ne-a creat pe noi și tot ceea ce exista în această lume. 

Cei mai multi cred acum, de fapt, în teoria încă nedovedită a lui Charles Darwin. Este greu de găsit cineva care sa creada cu adevărat în Creația Divină - fata de care opoziția mass-mediei a fost si este atât de puternica si in crestere".

CHATBOTS-ii - Inteligenta Artificiala si indepartarea de Duhul Sfant

Metcalfe spune că, în urma eșecului teoriei lui Darwin privind explicarea inteligenței umane, a existat o dezbatere furioasa în știință, privind sursa morală și etică, dar din păcate Creștinismul a absentat de la aceasta argumentatie.

"Din păcate, astăzi, înțelegerea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, Care ne face sa fim cine suntem, este o misiune uitata, care pare sa nu mai aiba absolut nicio relevanță în știință", a continuat el să spună.

"Bisericile din toată lumea Ii cântă cântece Duhului Sfânt și I se închina cu mare afecțiune, dar eu nu sunt sigur cat de mulți mai sunt cu adevărat conștienți de Cine este El".

"Nu sunt sigur că mulți din lumea de astazi mai vad legatura intre spiritul uman neimblanzit, care ne permite să facem tot ceea ce suntem capabili să facem, cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu; iar acest lucru este o mare rușine, care limitează drastic înțelegerea umană".

"Acesta este motivul pentru care știința modernă a ajuns la un capăt mort cu căutarea, in Legile a Toate. Acesta este motivul pentru care au renunțat la a vorbi despre teoria Big Bang-ului, pentru că ei nu pot explica Singularitatea care exista la începutul timpului".

CHATBOTS-ii: Inteligenta Artificiala si... ziua intunecata a omenirii

Alan Metcalfe mai spune că este "conștient de faptul că unii oameni își dau seama că, in prezent, se duce un război împotriva Creștinismului". El adaugă că nu este sigur, totuși, că creștinii isi dau seama de amploarea sau de gravitatea acestui război.

"Cei mai mulți oameni", a continuat el, "sunt conștienți de faptul că Crăciunul este în mod sistematic șters din dosarul public.

Cei mai mulți oameni știu că Statul Islamic, cunoscut si sub numele de ISIS, este in mod intentionat si continuu direcționat spre creștini și uciderea și tranșarea lor oriunde s-ar afla, peste tot în lume.

Cu toate acestea, puțini oameni sunt conștienți de războiul tacut, târâtor, care acum este bine pus in functiune, la nivel mondial, care are ca scop stergerea totala a Creștinismului din dosarul public".

Metcalfe a concluzionat, spunând: 

"Dupa modul în care lucrurile merg, pot realiza ca va veni o zi când foarte, foarte puțini oameni vor mai avea vreo amintire a lui Dumnezeu sau a lui Iisus Hristos, iar aceasta va fi o zi foarte trista pentru lume".

Depinde de fiecare dintre noi, ca aceasta zi intunecata sa nu fie vreodata posibila.