POEZII

Copil Iubit

1. Copil iubit cu ochi senini
Tu vii din nou printre străini
în peşteră pe paie reci
Tu iarăşi capul Ţi-l apleci.

2. -Dar astăzi magii nu mai vin
şi nici păstori să-Ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini...

3. Copil iubit cu chipul blând
Te naşti şi azi ca oarecând
de mii de ani în chip sărman
Tu vii în lume an de an.

4. Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi
scuipa-vor mâine-al Tău obraz
şi totuşi Tu Copil preablând
cobori ca anii rând pe rând.

5. Demult, cu suflet plin de dor
Te-ai coborât de mila lor-
în ieslea rece-ai fost culcat,
şi nimeni nu s-a-nduioşat.

6. L-ai Tăi Iisuse ai venit,
ei, neştiind Te-au răstignit.
Iar Tu cu suflet plin de dor
iertând, cereai iertarea lor.

7. Copil iubit, ceresc hoinar,
azi baţi la uşi închise iar.
O, Te-am văzut Copil iubit
din mii de praguri izgonit,

8. la mii de uşi ai aşteptat
dar în zadar!-Erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar?
ceresc şi sfânt şi drag hoinar!

9. Şi totuşi, iar, sub chip sărman
cobori la oameni an de an
cu bine răul să-l plăteşti
să chemi, să ierţi şi să iubeşti;

10. să-mparţi avutul Tău divin
acelor ce la Tine vin,
murind pe cruce între hoţi
s-arăţi cât îi iubeşti, pe toţi!

11. Copil, ceresc şi sfânt copil
ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid
mai reci ca piatra lor din zid...

12. -O, mâine şi ei uşa Ta
pe veci închisă-o vor afla.
Azi plângi Tu starea-n care zac
dar mâine ei vor plânge-n veac.


Nimeni n-o sã poatã spune

1. Nimeni n-o sã poatã spune
cã el n-a putut sã vinã
cã el n-a ştiut Cuvântul
şi el n-a putut sã-l ţinã
— cãci la fel de cãlduros
ne-a chemat pe toţi Hristos.

2. Nimeni n-are sã se poatã
dezvinovãţi pe sine
cã el n-a avut prilejul
a iubi şi-a face bine
— cãci la fel de luminos
ne-a vorbit la toţi Hristos.

3. Nimeni n-are sã-ndrãzneascã
a grãi cã-n neputinţã
a fost viaţa pãmânteascã
a trãi-o prin credinţã
— cãci la fel de generos
ne-a dat har la toţi Hristos.

4. De aceea nemurirea
va da celor drepţi cununa
cãci ei au voit sfinţirea
şi-au iubit cãrarea bunã
— cinste celui credincios
ce dã tot, pentru Hristos


Nu te-ndoi

1. Nu te-ndoi ci crede
că după orice nor
e-un soare şi mai dulce,
e-un rod şi mai cu spor

2. Nu norul este veşnic
ci soarele e-acel
ce-nvinge şi rămâne
atotputernic El.

3. Nu te uita la tine
că eşti atât de slab
nici la vrăşmaşul care
te-ar nimici degrab’

4. Nu-te-ndoi ci crede
că dincolo de tot
veghează Dumnezeul
Puternic Savaot,

5. Căci nici un păr nu-ţi cade,
că nici o clipă nu-i,
că nu-i nici o-ncercare
decât prin voia Lui

6. Că dacă crezi puternic
nimica nu-i spre rău
ci totul se va-ntoarce
spre-un şi mai bine-al tău.

7. Nu te uita la ziduri
la porţile de fier,
la ura ce scrâşneşte,
-ci uită-te la cer…

8. Nu te-ndoii ci crede
că-n ceasul cel mai greu
clipită de clipită
veghează Dumnezeu !

Buretele

1. Mǎ uit la tine, tu eşti oare ?…
Ţie haina plinǎ de pǎmînt
Ţie sufletul mîhnit şi frînt
De-abia poţi merge pe picioare
Mǎ uit la tine şi mǎ doare
Pe faţǎ-ţi curge a ta sudoare
Şi… prea-i murdar al tǎu veşmînt

2. În cǎutarea unui bine
Priveşti în jos… priveşti în sus
Ai vrea un loc, dar locuri nu-s
Sǎ scapi de pete şi ruşine
Nu alerga la porţi strǎine
Neputincioase ca şi tine
Ci vino-n şcoala Lui Iisus

3. Cǎ cel mai minunat burete
E sîngele ce-a curs pe lemn
Din Sfîntul dragostei îndemn
Cînd Filu a strigat mie- sete !
E sîngele ce pe-ndelete
Te curǎţǎ de orice pete
Şi-ţi şterge ce-l mai negru semn

4. Îţi ştiu, îţi cunosc îndoiala
Ai vrea şi n-ai vrea sǎ faci şcoala
Ţi-e inima încǎ acasǎ
Plǎcerile încǎ te-apasǎ
Iar firea-ţi robeşte fiinţa
Vîndut-ai pe fleacuri Credinţa
Nu vrei sǎ te dǎrui în totul
Eşti palid ţi-e sabia ruptǎ
Doi oameni în tine se luptǎ

5. Dar spune te-n lǎnţuie lutul
Ma-i tare-i ca tine trecutul ?
Mai tari sînt dorinţele ?…
Lasǎ trecutul, sǎ geamǎ acasǎ !
Tu vino ! E şcoala Lui plinǎ
De alba cereascǎ luminǎ
Nu-ţi pierde nǎdejdea viaţa
Cu noapte, cu lutul, cu viaţa
Tu vino ! Pe-a dragostei treaptǎ
Isus te doreşte, te-aşteaptǎ !

6. Te cheamǎ şi-ar vrea sǎ te ştie
Al Lui, dar al Lui pe vecie
Îţi ştiu îţi cunosc îndoiala
Ai vrea şi n-ai vrea sǎ faci şcoala
Tu uitǎ trecutul, cǎ minte !
Cu mîna pe carte nainte !

Betelul

1. Departe gîndul mi se duce
Fǎcîndu-se parcǎ prin ceaţǎ
Un cǎlǎtor fugar trecînd
Într-un amurg de searǎ

2. Avea în mîini puţin bagaj
Merindea şi toiagul
Din cînd în cînd privea-n napoi
Cu ochii trişti sǎrmanul

3. Şi deseori se uitǎ-n urmǎ
La locul pǎrǎsit de el
Şi lacrimile-ncep sǎ curgǎ
Dar cine ştie pentru ce ?

4. Rǎmîn în urmǎ a lui coline
Învǎluite-n amintiri
Acolo-i casa pǎrinteascǎ
Acolo sînt a lui pǎrinţi

5. Acoloşi lǎsǎ scumpa Mamǎ
Ce la iubit cu pǎrtinire
Încît a vrut scumpa comoarǎ
Cu orice preţ a lui sǎ fie

6. Acolo e bǎtrînul Tatǎ
L-aude parcǎ întrebînd
Eşti tu Esau s-au este Iacov
Eu nu te vǎd cǎ sînt bǎtrîn

7. Fiori parcǎ îi mai simte
Din clipa în care a intrat
Învǎluit în piei de caprǎ
Sǎ fie binecuvîntat

8. Apoi Esau parcǎ apare
În faţa ochilor plîngînd
Cum Tatǎ, n-ai pǎstrat nimic
Şi pentru mine, nimic Sfînt ?

9. Sǎ-i vinǎ oare remuşcarea
Cǎ-l înşelase pe Esau
Sau mai degrabǎ bucurie
Cǎ el e binecuvîntat ?

10. Nu Doamne nu vreau remuşcare
Cǎ însuş el sa lepǎdat
Pentru o mîncare trecǎtoare
Pe-un blid de linte mi la dat

11. Atît a preţuit el dreptul
De care eu gelos cum sînt
Am dat tot ce-am avut Stǎpîne
Casǎ, frate şi pǎrinţi

12. Eu ce-am simţit în clipa aceea
Sub mîinile Tatǎlui meu
Nu pot asemǎna cu aur
Şi nici cu lucruri care pier

13. Cînd a strigat sǎ se coboare
Bunǎvoinţa Ta din cer
Simţit-am cǎ-strecut sub paza
Şi scutul Tǎu Dumnezeiesc

14. Cînd mǎ gîndesc cǎ-mi las pǎrinţii
Îmii umezesc ochii de plîns
În schimb dacǎ Te am pe Tine
Eu nu voi fi strǎin

15. Era pe înserate
Pîn la Haran era prea mult
Ştia cǎ n-ar sa jungǎ
Cǎ prea e obosit de drum

16. Şi-alege un loc ferit de zgomot
Apoi se uitǎ împrejur
Ce piatrǎ e m-ai potrivitǎ
Ca sǎ şi-o punǎ cǎpǎtîi

17. Lui Dumnezeu I se închinǎ
Dupǎ obiceiul Lui Isac
Un semn adînc de mulţumire
Cǎ pînǎ aici la ajutat

18. Apoi adoarme fǎrǎ grijǎ
De parcǎ n-ar fi cǎlǎtor
Cǎci paza lui o are altul
Ce e în ceruri veghetor

19. Deodatǎ în vis apare o scarǎ
Rezematǎ de pǎmînt
Şi vîrful ei atinge cerul
Şi poarta Sfîntǎ de rubin

20. S-a deschis cerul şi pe scarǎ
Coboarǎ îngeri mii şi mii
Aduc rapoarte şi duc cereri
Care s-au strîns de pe pǎmînt

21. Şi tocmai unde atînse cerul
Aceastǎ poartǎ de cleştar
Stǎtea veghind Stǎpînul lumii
Chiar Dumnezeul Preaînalt

22. Cǎci rîvna Lui pentru sfinţire
Şi gelozia Lui prea mare
Fǎcu pe Domnul sǎ rosteascǎ
O nouǎ binecuvîntare

23. De sus se-ntinde o mînǎ Sfîntǎ
Dar nu ca mîna lui Isac
Şi glasul Domnului rǎsunǎ
Sînt Dumnezeul lui Avram

24. Sǎ nu te temi de-acum Iacov
Cǎ tu eşti binecuvîntat
Şi ţie-ţi dau ca moştenire
Ţinuturile din Canan

25. Cǎci partea ta-I deosebitǎ
Şi sorţul tǎu deosebit
Voi fi cu tine pretutindeni
Deci nu te teme e nimic

26. Atunci Iacov se deşteaptǎ
O cît de tainic e acest loc
Aici e locul unde cerul
Comunicǎ cu cei de jos

27. Cu-adevǎrat în locul acesta
E Casa Celui Preaînalt
E Sfînt pǎmîntul şi ţǎrîna
Prezenţa Lui le-a transformat

28. Aceastǎ piatrǎ va rǎmîne
Ca amintire pentru veci
Cǎci eu ce am fost fugar în lume
M-am întîlnit cu Cel ceresc

29. Betel te vei numi de acuma
Casa Celui Preaînalt
Cǎ-n tine pentru a doua oarǎ
Am fost eu binecuvîntat

30. Betel tu loc de întîlnire
Tu vei rǎmîne ne uitat
Cǎci adormit fiind pe o piatrǎ
Eu am vǎzut pe Cel Preanalt

31. Şi pleacǎ fericit strǎinul
De parcǎ n-ar fi cǎlǎtor
De astǎ datǎ înspre casǎ
Şi spre Betel privea cu dor

32. Nu-I mare lucru iubit suflet
Ce stai şi-asculţi ca şi uimit
Despre Betel şi despre noaptea
În care cerul s-a deschis ?

33. Nu te gîndeşti iubite suflet
Cǎ şi tu eşti un cǎlǎtor
Şi ţie îţi lipseşte pacea
Şi tu doreşti un viitor

34. Şi tu eşti urmǎrit de ura
Vrǎjmaşului ne-n-duplecat
Şi poate chiar Pǎrinţii, fraţi
În contra ta s-au rǎsculat

35. Nu s-a aprins şi-n tine dorul
De-un ceas mǎcar de mîngîiere
N-ai vrea sǎ te-n tîlneşti cu Domnul
Sǎ-I auzi glasul „ Nu te teme ”

36. N-ai vrea sǎ se deschidǎ cerul
Sǎ vezi mǎcar şi tu în vis
Frumuseţea aceia negrǎitǎ
Care domneşte-n Paradis ?

37. Dar care poate fi secretul
Cǎ Iacob a putut sa-doarmǎ
Atît de liniştit pe piatrǎ
Cînd alţi pot nu pot sadoarmǎ

38. Tu nu mai dormi astǎzi pe piatrǎ
Cǎ perne ai poate în plus
Şi-n loc sǎ vezi poarta cereascǎ
De tulburare eşti rǎpus

39. Aceste toate ţi se-ntîmplǎ
Cǎ nu eşti dezlegat de jos
Puţin îţi pasǎ dacǎ dreptul
De-ntîi nǎscut şi tu îl porţi ?

40. De cîte ori pentro mîncare
Şi bǎuturǎ mai ales
Ai stat în cumpǎnǎ cu gîndul
Ca dreptul de la cer sǎ-l pierzi

41. Decît sǎ te urascǎ lumea
Nevastǎ, rude sau nepoţi
Mai bine ai renunţat la ceruri
Nai vrut ocara Lui Hristos

42. Pentru servici, pentru un nume
Ai ocolit ca şi Esau
Cǎ zici o vorbǎ de pe buze
Doar nuţi pierzi dreptul de la Rai

43. Dar toate, se adunǎ
Şi-n loc de binecuvîtare
Auzi cǎ ţi-ai pierdut cununa
Şi dreptul alergǎrii tale

44. Şi cǎ-I mai greu ca remuşcarea
Cînd ştii cǎ dreptul l-ai avut
Şi pentru un ceas de neveghere
Ca şi Esau tu l-ai pierdut

45. Dar Iacov binecuvîtarea
N-a cîştigato pe nedrept
Ci-n gelozia lui cea mare
L-a preţuit pe Dumnezeu

46. Cǎci pilda ne vorbeşte
Prin dreptul de întîi nǎscut
La cei ce au primit arvuna
La cei ce sunt nǎscut din Duh

47. Cum socoteşti sorǎ şi frate
Pe Duhul Sfînt ce l-ai primit
Îl socoteşti ca pe o comoarǎ
Sau prea puţin eşti fericit !

48. Îţi aminteşti de ziua în care
Gelos de binecuvîntare
Nu Ti-a pǎrut cǎ-I tare
Piatra sub picioare

49. Atunci ai întîlnit Betelul
Atuncea cerul s-a deschis
Şi-o scarǎ de la poarta Slavei
Pîn la tine sa întins

50. Vǎzut-ai şi tu atunci cum cerul
Comunicǎ cu cei de jos
Şi soli trimişi în haine albe
Se prezintǎ în limbi de foc

51. Oare nu şi tu ai zis atuncea
Cǎ rǎmîne neuitat
Acela loc, aceea clipǎ
Cînd ai fost binecuvîntat

52. Fǎcut-ai şi tu ca Iacov
Ca sǎ rǎmînǎ amintire
Cǎ atunci te-ai întîlnit cu Domnul
Atunci sa îndurat de tine

53. Betel, Betel eşti locu-n care
Cele mai Sfinte bucurii
Rǎmase-ne-au ca amintire
Cǎ am poposit şi noi în tine

54. Sînt mulţi ce ar putea sǎ strige
Şi tare sǎ mǎrturiseascǎ
Cǎ ţi-au vǎzut şi ei frumuseţea
Lucrurilor de mare Slavǎ

55. La cîţi te-ai arǎtat în vise
Şi în vedenii mai ales
Ca sǎ aprinzi mai mare dorul
Şi gelozia pentru cer

56. Pe unii chiar I-ai dus cu Duhul
Sǎ vadǎ ceru-n plinǎtate
Cǎci în vedeni şi în vise
Nu sa vǎzut decît o parte

57. Atîta a putut sǎ spunǎ
Acel ce ţi-a vǎzut Splendoarea
Cǎ pentru cer nu sînt cuvinte
Ca sǎ-I descri asemǎnarea

58. Dar pînǎ cînd ne duci acasǎ
Betelui loc de întîlnire
Din cînd în cînd îţi deschizi poarta
Şi te pogori la noi Pǎrinte

59. Decîte ori în locul acesta
În zilele de sǎrbǎtori
Te-ai coborît pe scara Slavei
Te-ai coborît la al Tǎu popor

60. Aici e locul de-ntîlnire
Şi pentru noi Betelul chiar
Cobori cǎ locul Tǎu Isuse
Nu-l poate nimeni complecta

61. Atîţia au venit cu dorul
Sǎ te-ntîlneascǎ în acest loc
Atîtea inimi întristate
Ca sǎ le mîngîi Singur poţi

62. Iar dacǎ mai sînt ce aşteptǎ
Geloşi puterea Ta de sus
Dǎ-le Arvuna Mîntuirii
Şi dreptul de întîi nǎscut

63. Aprinde doru-n fiecare
Ca Iacov fǎ-I pe toţi geloşi
Dupǎ sfinţire şi rǎbdare
Şi dupǎ Duhul Lui Hristos

64. Mai mult de-atîta vrem sǎ-ţi cerem
Sǎ aduci clipa mai degrabǎ
În care sǎ ne duci la Tine
Şi sǎ ne muţi în Sfîntul cort

65. Cînd toate visurile noastre
Şi dorurile s-a-mplini
Cînd vom vedea realitatea
Betelului de pe pǎmînt.

Iisus plînge o vie

1. Se poate chiar Iisus sǎ plîngǎ
El Fiu de Dumnezeu
Ce nu-I ajunge Lui în ceruri
Cǎ-i simt suspinul Lui mereu
Eu ştiu cǎ sa urcat la ceruri
Şi cǎ acolo locuieşte
La drapta Lui Iehova
Şi Gloriai slujeşte

2. Deasupra Lui stau serafimii
Cu cele şase aripe
Iar cele patru fǎpturii vi
Se apleacǎ înainte
Bǎtrînii cei din veşnicii
Triumfa Lui cununǎ
Iar milioanele de îngeri
Triumfǎ totdeauna
Si totuşi plînge şi-I mîhnit
De ce nu tentrebi oare ?

3. De ce vǎ plînge chiar Iisus
Cǎci mila Lui e mare
El pe pǎmînt sǎdi o vie
Cu sînge şi durere
Şi scopul Lui a fost oricum
El vrutu-ia rod sǎ-I deie

4. Ah ! rodul ei îl face trist
Cǎci iar strǎpunge coasta
A altoit-o ca un altoi
Rǎmîi de data asta
Ia udǎ şi la rǎdǎcinǎ
Din cele cinci izvoare
Ea sǎ nu se ofileascǎ
Sub arşiţa de soare

5. A vrut ca via Lui sǎ fie
O manǎ sfîntǎ, noua rouǎ
Sǎ dea rod în orice vreme
Şi chiar în vreme ce nu plouǎ
A vrut ca rǎdǎcina ei
Sǎ se înfige bine
Din ramuri sǎ îţi faci toiege
Le cîrmuise-n lume

6. Dorita ea mlǎdiţa ei
Sǎ se întindǎ pînǎ la mare
Cu umbra ei sǎ acoperi munţi
Cu un miros şi o frumuseţe
Aşa ai vrut sǎ-ţi fie via plinǎ
De viaţǎ şi de rod
Iar mari binecuvîntǎri sǎ facǎ
Poezie ca un pod

7. Dar cît suspin şi cîtǎ jale
A fost şi este pentru Tine
Şi acest suspin şi şi aceastǎ jale
Lui Iisus îi revine
Dar sǎ nu crezi tu acuma
Cǎ e vorba de o vie
Care e sǎditǎ acasǎ
Sau sǎditǎ în cîmpie

8. A murit Iisus pe cruce
Ca sǎ mîntuiascǎ o vie
Care sǎ aducǎ roadǎ
Pentru ziua veşniciei
Faptul cǎ o numeşte vie
Prin atîtea generaţii
Într-o viaţǎ lumea-n-treagǎ

9. Via Lui cea mult alesǎ
Sîntem noi… Chiar eu şi tu
Şi cu toţi rǎscumpǎraţii
Îl iubim pe Dumnezeu
Ţara acum e cercetatǎ
Cǎ e grǎdinaru-n ia
E pecetluitǎ via
Cu pecetea Golgota.

10. E pecetluit cu serul
Care ţine viaţa tare
Cu pecetea << Cinci zecimii >>
Pentru ziua de iertare

11. Tu şi eu şi milioane
De pe globul pǎmîntesc
Pentru tine plînge Iisus
Cǎ în arşiţǎ te pierzi

12. Numai frunzele se vede
Însǎ rodul ţe-este sec
Pentru rodul tǎu creştine
De la Tatǎl intervine
Sǎ mai lase îndurare
Poate mîine va revine

13. Va trimite delegaţii
Va trimite avertismente
Va veni chiar El Mesia
Mîntuirea sǎ-ţi repete
Va veni cǎ ştie vremea
Cǎ de acum este scurtǎ
Şi va duce viţa acasǎ
Sus în Gloria Lui Sfîntǎ

14. Vreme, vreme an-durǎri
Clipe taince iubite
Vreme cînd Duhul suspinǎ
Cu suspine negrǎite
Vreme cînd mila se frînge
Într-o jale pentru tine
Vreme cînd stropi de Har
Stropesc slujbele Divine

15. Clipe cînd cerul vesteşte
În clocot ultimul semnal
Cǎci se împlineşte cartea
Ce stǎ astǎzi sub
Clipe, cînd cel ce stǎ
În mijloc de Heruvimi
Va închide Cartea Vieţii
Şi va strînge ai Sǎi copii

16. Ce vei face oare atunci
Dacǎ-n carte nu eşti scris
Va fi chiar realitate
Te vei prǎbuşi în plîns
Ce te faci cǎ tot secretul
Şi tabloul de atunci
Va prezenta în faţǎ
Scuzǎ n-ai nici loc sǎ fugi
Te întrebi de suspinǎ chiar Iisus
De ce e trist

17. El se vede-n nepǎsare
Şi iubirea Lui de Crist
Nu-I preţuitǎ de tine
Nu pui preţ pe Duhul Sfînt
Cînd se uitǎ El în vie
Şi o vede la pǎmînt

18. Jalea-l umple şi-n durere
Îşi întoarce Faţa Sa
Şi îi spune înco datǎ
Se pretinde de la ea
Vie scumpǎ sînt Vierul
Care te-am plǎtit cu sînge
Scoalǎte azi din ţǎrînǎ
Cǎci cu dragoste-am venit

19. Şi îţi cer astǎzi şi ţie
Primul rod ce dǎruieşti
El e mai frumos ca zorii
Dragostea ce se numeşte
Dragostea e un tezaur
Care cum stai tu cu ia
Cerul şi pǎmîntul trece
Dragostea va rǎmînea

20. Dragostea e bunǎtate
Dragostea nu pizmueşte
În ea nu este mindrie
Ci din contrǎ se cǎieşte
În ea nu-I nelegiuire
Cǎci domneşte Adevǎrul
Crede totul, sǎ cadǎ totul
Şi nǎdǎjduieşte totul

21. E de pǎrţi bune
Izvorǎşte din Hristos
Nu-I nimic din astǎ lume
Nu-I nimica mai frumoasǎ
Şi-n altoi cu ea credinţa
Rodul cel mai important
Cǎci mlǎdiţele credinţǎ
Strǎlucesc în toatǎ via
Ca raza de diamant

22. Pentru ele nici odatǎ
Nu existǎ neputinţǎ
Fiindcǎ au contract cu Iisus
Şi pe el ei scris credinţǎ
Şi mlǎdiţe ca acestea
Sorţi sǎ fii şi tu şi eu
Numai trebuie un lucru
Sǎ credem pe Dumnezeu

23. Dar credinţǎ nu ca lumea
Care are de orişicum
Unii cred dar dupǎ moarte
Nu au timp sǎ creadǎ acum
Nu de aşa credinţǎ
Am vorbit eu pînǎ acum
Ci de aceea ce a fost datǎ

24. Dacǎ vrei sǎ fi mlǎdiţǎ
Decoreazǎ cu credinţǎ
Crede de Domnul în grabǎ
Cǎ la Domnul e putinţǎ
Crede nu dormi pe bancǎ
Somnul greu de nepǎsare
Crede cǎ apare Isus
Stai în pragul aşteptǎri

25. Nu lǎsa ca necredinţa
Sǎ-ţi rǎpeascǎ mîntuirea
Fǎ un pas azi prn credinţǎ
Şi adorǎ fericirea
Şi-ai sǎ vezi atunci minunea
Şi secretul cel mai mare
De ce douǎ trei decenii
Ai stat mort în adunare

26. De ce versul şi cîntarea
Nu le-ai prezentat cu Har
Şi-au înaintat demoni
Şi în apropiere de altar
Şi sǎ vezi de ce pǎcatul
A stat la tine-n bancǎ
Iar cînd trîmbiţǎ strǎjerul
Îţi pǎrea ca bate o toacǎ

27. Şi sǎ vezi de ce minunea
N-a putut ca sǎ se vadǎ
Cǎ în Numele Lui Iisus
Sǎ vindeci bolnavi în bancǎ
Ci sǎ vezi atuncia plînsul
Şi tristeţea Lui Iisus
De ce trist privea El via
Şi privea mai mult în sus

28. Ai sǎ vezi cǎ ai fǎcut parte
Dintre cei leproşi
Care dupǎ vindecare
N-au mulţumit Lui Hristos
Deci ascultǎ încǎ o clipǎ
I-aţi credinţa azi creştine
Şi cu dragoste împreunǎ
Sǎ lucrezi mereu cu bine
Întǎreşte-te-n nǎdejde
Ca sǎ ajungi în veşnicie
Lîngǎ Iisus care-a plîns
Pînǎ te-a sǎdit în vie.

O micǎ pildǎ

1. Cînd umbla Iisus pe lume
Cum ne spune Sfînta Carte
Îl urma popor, mulţime
Din cetate în cetate

2. Într-o zi vin fariseii
Şi cu cǎrturari de vazǎ
Ei aduc pe o femeie
Tremurînd toatǎ de groazǎ

3. Însǎ unul dintre ei
Sǎ se-arate mai deştept
Zice fǎrǎ ruşinare
Doamne ştiu cǎ Tu eşti drept

4. Legea noastrǎ oşîndeşte
Pe o femeie desfrînatǎ
Însǎ Tu ce spui iIsuse
Zi sa-udǎ lumea toatǎ

5. Legea noastrǎ zice bine
Însǎ eu vǎ dau un sfat
Daţi cu piatra toţi în dînsa
Întîi cel fǎrǎ pǎcat

6. Auzind acestea dînşii
Au ieşit cu ruşinare
Cu toţii gemeau de pǎcate
Începînd cu cel mai mare

7. M-am gîndit singur în mine
Cum se poate asta oare
Cînd e vorba de pǎcate
Nimeni nu e cel ce n-are

8. Eu cred cǎ ar fi mai bine
Şi ar fi lucru frumos
Sǎ ne pocǎim cu toţii
Începînd de sus în jos

9. Într-o zi ne-avînd ce face
Şi cum nu e timp de stat
Prind o mǎturǎ în mînǎ
Şi mǎ apuc de mǎturat

10. Cînd ajung încet la scarǎ
Şi eu mǎ aflu din jos
Mǎcar prima scarǎ bine
Şi merge lucrul frumos

11. Apoi o luai pe a doua
Şi-o fǎcui ca cea dintîi
Dar lucrarea lui se stricǎ
N-are nici un cǎpǎtîi

12. Ei I-a vezi ce isprǎvire
Cǎci e lucru ales
Cǎci cînd vrei sǎ mǎturi scara
S-o mǎturi de sus în jos

13. Dacǎ vrei sǎ cumperi peşte
Peşte proaspǎt ştiucǎ, crap
Nu te uita pe la coadǎ
Uitǎte întîi la cap

14. Dacǎ capul de la peşte
Este bun, nu-ţi fie fricǎ
Zicǎtoarea zice bine
Peştele din cap se stricǎ

15. Şi acum învaţǎ frate
Cînd treaba nu merge bine
Dacǎ tu conduci lucrarea
Rǎul vine de la tine

16. Nu cǎuta sǎ-n drepţi pe altul
Nu numai fǎrǎ folos
Scara nu va fi curatǎ
De no iei de sus în jos.

Recunoştinţa

1. Lîngǎ crucea Ta Iisuse
Mǎ opresc din nou trudit
Sǎ privesc a Tale fapte
Sǎ-nţeleg cît mai iubit.

2. Sǎ revǎd cum curs-a sînge
Şi pǎcatul mi-a spǎlat
Sǎ pot iar a plînge
Vina mea cǎ-s vinovat.

3. Sǎ revǎd cununa, spinii
Fruntea-ţi plină de sudoare
Să-nţeleg a Ta iubire
Pentru mine Tu dar mori.

4. Lîngă crucea Ta Iisuse
Stau în rugă şi Te-ascult
M-ai iubit ştiu azi prea bine
Din vecie de demult.

5. Şi mă plec să sorb iubirea
Ce în jertfă a zămislit
Dorul, pacea, Mântuirea
Pentru cei ce Te-au iubit.

Pentru Tine

1. Pentru Tine vreau Iisuse
Toată viaţă să trăiesc
Adevărul Tău în lume
Şi al Tău Nume Să-l vestesc.

2. Pentru Tine vreau Iisuse
Toată viaţa să mă lupt
Până-n clipa sfântă-n care
Lanţul Tău, fiva rupt.

3. Pentru Tine vreau Iisuse
De va trebui să mor
Dar voi spune a le Tale sfinte
Dulci cuvinte, tuturor.

4. Pentru Tine o Iisuse
Viaţa întregă mi-aş jertfi
Dar nu-ţi pot în viaţa toată
Nicio dată răsplăti.

5. Şi de aceea plâng Iisuse
Şi te rog cu glas durut
Nu mai merge de la mine
Fără Tine sunt pierdut.

Viaţa

1. Nimica nu-i mai scurt ca viaţa,
Dar nici mai lung nimic ca ea,
Poţi ori s-o piezi, ori să ţi-o mântui,
Depinde de voinţa ta.

2. Nimic mai trecător ca viaţa,
Dar nici mai veşnic decât ea,
Poţi să trăieşti în Har s-au flăcări,
Depinde de voinţa ta.

3. Nimic nu-i mai amar ca viaţa,
Dar nici mai dulce decât ea,
Poţi face-n ia ori rău, ori bine,
Depinde de voinţa ta.

4. Nimic mai mărginit ca viaţa,
Dar nici nemărginit ca ea,
Poţi fi mişel, ori poţi fi vrednic,
Depinde de voinţa ta.

5. Nimic nu-i mai înalt ca viaţa,
Dar nici mai josnic decât ea,
Poţi fi ori înger, Ori un demon,
Depinde de voinţa ta.

6. Dar de la clipa morţii tale
Şi până-n veci de veci vei sta
Ori cu Hristos, ori cu Satana,
Depinde de voinţa ta.

Am auzit

Am auzit pe multi spunând:
“Iisus nu sfarãmã zãvorul.
El bate însã-ncet si blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul!”

Odatã însã-n viata mea,
Iisus vârând prin usã mâna,
mi-a zis: “Eu, totusi, pot intra,
cãci Eu sunt Domnul tu tãrâna!”

Dar n-a intrat. Si-am plâns cu-amar,
ne-ntelegând: de ce nu vine?
Dar El n-a vrut ca un tâlhar
sã tragã fierul pus de mine…

Când I-am deschis era târziu.
El dispãruse-n umbra serii.
Orasu-ntreg pãrea pustiu.
si m-au lovit pe drum strãjerii.

Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o cãrare …
El, cel nemãrginit
iar eu… tãrâna cu zãvoare …

O, frate drag, Iisus e blând,
El stã la usa ta si bate.
El poate s-o sfãrâme-oricând.
Dar dragostea din El … nu poate…


Baraba

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine, 
pe cind in largul lumii cutreerai semet 
pe cind, cu lanci si scuturi, cohortele straine 
te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret? 

Ai auzit vreodata, prietene, de Mine, 
cind floarea tineretii isi scutura podoaba? 
Ca sa te scap de lanturi, de moarte, de rusine, 
Eu am murit pe cruce, in locul tau, Baraba... 

Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna. 
Si pe-amindoi multimea ne-a pus pe un cintar. 
Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna, 
tilharii cei cu vaza cerura pe tilhar. 

Puteam sa sbor din lume, satul de-a ei urgie. 
Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba. 
Dar M-am gindit la tine, privind spre vesnicie, 
Si am murit pe cruce, in locul tau, Baraba... 

Te chem si astazi: Vino si vom strabate norii! 
Te-am cautat cu lacrimi prin spini si bolovani. 
Dar vremea e tirzie. Mijesc pe dealuri zorii. 
Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani. 

De-ai sti ce neagra noapte si ce adinc fierbinte 
va fi... cind suferinta nu va cunoaste graba... 
Vei plinge totdeauna si-tii vei aduce-aminte 
ca am murit pe cruce, in locul tau, Baraba!


De ce nu vii? 

"De ce nu vii de pe carari straine 
sa-Mi cazi la piept ca un copil iertat? 
Eu n-am fugit, cind numai pentru tine, 
ca Isaac am fost pe rug urcat. 

Mai mult de-atit, ce jertfa de iubire? 
Si cui i-ar da mai mult de-atit prin gind: 
Un fiu pierdut si rida in nestire 
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimind?... 

De ce nu vii cit inca sunt aproape? 
De ce te-ascunzi cit inca te mai chem? 
De ce nu simti lumina Mea pe pleoape 
si Harul Meu, in ceasul tau suprem? 

De ce nu vrei si fii cu Mine-n slava, 
sa colindam alaturi ceru-ntreg? 
Din flori de Rai, din vesnica dumbrava, 
cu mina Mea cununa sa-ti aleg! 

De ce nu vii tu, sufet nehotarnic, 
cit inca pot Mintuitor sa-ti fiu? 
Cind vei striga, va fi atunci zadarnic, 
vei plinge-amar, dar poate prea tirziu! 

Mai mult de-atit, ce jertfa de iubire? 
si cui i-ar da mai mult de-atit prin gind: 
Un fiu pierdut si rida in nestire 
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimind?"


Exista Dumnezeu 

Nu, nu suntem un vis, o intimplare,  
un lut de sine insusi framintat.  
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,  
o-Ntelepciune fara de hotare.  
Exista Dumnezeu cu-adevarat!  
 
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,  
gonite de un bici ne 'nduplecat.  
Ci noi avem un duh si-o libertate  
Si-o inima ce pentru ceruri bate.  
Exista Dumnezeu cu-adevarat!  
 
N-ar fi simtit in veci de veci tarina  
Surisul unui crin imaculat,  
de n-ar fi-ntins Atotstapinul mina  
sa umple-n noi de simtamint fintina-  
Exista Dumnezeu cu-adevarat!  
 
Avem cu noi Scriptura ca dovada,  
avem minuni si semne ne 'ncetat.  
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada  
sa stea In fata Lui pe baricada!  
Exista Dumnezeu cu-adevarat!  
 
Nu-i calea noastra vesnic insorita,  
nu-i viata totdeauna un palat.  
Dar o traim, caci merita traiti,  
cind, peste lumea asta marginita,  
Exista Dumnezeu cu-adevarat!  
 
Nu, nu suntem neant! Ce fericire!  
Supremul adevar s-a revelat.  
Iisus e-n noi, lumini si iubire.  
Iar moartea e un sbor spre nemurire.  
Exista Dumnezeu! Ce minunat
                                                                                                                            
Oricine iubeste o floare
                       
Oricine iubeste o floare  
e-aproape de-un sacru mister. 
Oricine se-opreste-n carare 
s-asculte un glas de izvoare
            e-aproape,
            aproape de cer ...
          
Oricine iubeste seninul, cind soarele urca-n eter, 
oricine-si inalta suspinul, 
cind licare-n mare rubinul,
            e-aproape,
            aproape de cer ...
          
Oricine pe muntii albastri 
priveste granitul sever, 
oricine pe cai de sihastri,  
strabate paduri de jugastri,
            e-aproape,
            aproape de cer ...
          
Dar cine-a primit indurarea 
din ranile blindului Miel,  
acela e frate cu floare,  
cu riul, cu muntii, cu marea,  
si-orunde il duce cararea,
            tot cerul,
            tot cerul e-n el.

Sunt strain si calator 

"Sunt strain si calator, 
n-am aici palate. 
Dar in tara fara nor 
ale mele-s toate. 
Toate stelele de sus, 
tot ce n-are-n veci apus, 
prin iubirea lui Iisus, 
ale mele-s toate. 

Domnul meu in infnit 
multe ceruri tine. 
Pentru cine le-a zidit, 
decit pentru mine? 
Din neant cind le-a chemat, 
Domnul mult s-a bucurat, 
insa viata nu si-a dat 
decit pentru mine... 

Dar nici eu nu-s al oricui; 
Lui Ii sunt cununa. 
Casa mea si cerul Lui 
tot ce-avem e una! 
Si la bine si la greu 
eu al Lui sunt, El, e-al meu; 
eu, nimic -- El, Dumnezeu, 
dar ce-avem, e una!"





Multi chemati,putini alesi 

Prin taina Sfantului Botez
Toti pruncii sunt chemati, dar vezi,
Ca nu toti in puritate traiesc
Si prea putini se mantuiesc.

Prin Botez toti suntem chemati la mantuire,
La viata curata si vesnica mostenire,
La o viata frumoasa si fericita
Dar prea putini o castiga.

"Ma lepad" se spune la Botez,
"De satana si pe Domnul urmez".
Dar multi incalca fagaduinta
Si isi schimba si credinta.

Deci multi chemati au fost si sunt,
Dar putini urmeaza Domnului prea Sfant.
Caci numele de crestini in zadar primim,
Daca viata nu ne-o sfintim.
                                                                                                                

Pe cruce

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
Pãlea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii
Parea ca varsa lava.

Si chiar in clipa mortii hulira carturarii
Cu fierea otelita il adapau strajerii...
Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Si-l ocarau talharii.

Zdrobita, la picioare-i zacea plângând Maria
Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,
Tipa vazand urgia.

Departe ucenicii priveau fara putere...
N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga
Cu el se naruise nadejdea lor intreaga
Si fara mangaiere.

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecura fariseii cu fetele smerite
Si barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste
In vale,ca-ntr-o pâcla, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.