miercuri, 30 martie 2016

 

Rugaciunea zilei

Rugaciunea de Miercuri
Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!
Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.
Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele... Amin.

 

File din Pateric

    PENTRU AVVA ANTONIE
    III
    36. A mers oarecand avva Antonie la avva Amun in muntele Nitriei si după ce au vorbit unul cu altul, a zis către el avva Amun : fiindcă prin rugăciunile tale s-au inmultit fratii si voiesc unii dintr-insii sa zidească chilii departe, ca să se linistească, cat poruncesti să fie de departe chiliile ce se zidesc de cele de aici ? Iar el a zis : să gustăm la ceasul al noualea si să iesim să mergem prin pustie si să socotim locul. Iar dupa ce s-au dus prin pustie, până a venit să apună soarele, a zis către el ( Amun ) avva Antonie : să facem rugăciune si să punem aici cruce, că aici să zidească cei ce vor să clădească chilii. Și cei de acolo când vor veni la aceștia, după ce vor gusta mica lor bucățică de pâine la ceasul al noualea, așa să vie și cei ce se duc de aici, același lucru făcând, să rămână fără de tulburare, când merg unii la alții. Și este departarea douăsprezece semne.
    37. Zis-a avva Antonie : cel ce bate bucata de fier, întai socotește cu mintea ce va să facă : secere, cutit sau topor ? Așa și noi trebuie să socotim, care faptă bună uneltim, ca să nu ne ostenim în desert.
    38. Zis-a iarăși : supunerea cu înfrânare supune fiara.
    39. Zis-a iarăși : știu călugări, care după multe osteneli, au cazut, și intru ieșire din minți au venit, pentru ca s-au nădăjduit în lucrul lor și amăgindu-se nu au înteles porunca celui ce a zis : întreabă pe tatăl tău și iți va vesti ție ( 1 ).
    ______________________
    ( 1 ) II Lege, 32, 7.
    40. Zis-a iarăși : de este cu putință, câți pași face călugărul, sau câte picaturi bea în chilia sa, trebuie cu îndrăzneală să le vestească bătrânilor, ca nu cumva să greșească întru dânsele.


Pilda zilei

  Preţul lucrurilor
Un om avea un băiat tare leneş. Atât de leneş, că nu făcea nimic toată ziua, dar ştia să ceară bani de la părinţi ca să-şi cumpere lucruri de nimic. Dar, într-o zi, tatăl său a hotărât să-l lecuiască şi, când băiatul a venit iarăşi să-i ceară bani, i-a spus:
- Fiule, eu ţi-aş da banii aceştia, dar mă tem că tu nu ştii să-i preţuieşti. Nu ştii valoarea lor şi îi cheltuieşti fără rost.
- Cum să nu, tată? Ştiu foarte bine că banii se câştigă greu şi nu îi voi mai risipi.
Dar în timp ce băiatul tot încerca să-şi convingă părintele să-i dea bancnota după care îi scăpărau deja ochii, tatăl său a aruncat-o deodată în soba aprinsă. Băiatul a rămas locului, mut de uimire, neînţelegând de ce a făcut tatăl său acest lucru.
- Acum să ştii că eşti pedepsit! a mai spus tatăl. Pleacă din casa mea şi să nu te mai întorci până nu vei fi şi tu în stare să câştigi un ban.
Băiatul nu a mai avut ce face şi s-a dus la brutarul din colţul străzii, rugându-l să-l primească ucenic. O săptămână întreagă a muncit cărând sacii cu făină, frământând coca şi trebăluind prin brutărie. Când se împlini o săptămână, brutarul îi dădu o grămadă de bani.
Fericit nevoie mare, băiatul s-a întors acasă.
- Tată, tată, a strigat el, intrând val-vârtej, am câştigat şi eu bani. Uite bancnotele astea! Uite ce multe sunt şi doar eu am muncit pentru ele, nimeni nu mi le-a dat pe degeaba!
- Bravo fiule, i-a zis tatăl. Ia dă-mi-le şi mie să văd câte sunt...
După ce le cercetă cu luare-aminte, tatăl le aruncă imediat în foc. De data aceasta, băiatul a sărit ca ars, băgându-şi mâinile în flăcări să scoată banii pentru care muncise atât.
- Vezi fiule, de-abia acum ştii valoarea banilor. Şi doar cine le cunoaşte valoarea ştie cu adevărat şi cum să-i cheltuiască, îi mai spuse tatăl cu dragoste.
Viaţa este muncă şi numai munca îi dă omului dreptul la viaţă. Apa curgătoare dă viaţă, cea stătătoare devine otrăvitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Niciun comentariu: