marți, 31 ianuarie 2012

PREDICA LA PRAZNICUL INTAMPINARII DOMNULUI

Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace, ca au vazut ochii mei mantuirea Ta (Luca II, 29-30)

Frati crestini,

Praznicul Intampinarii Domnului ne da prilejul sa aflam mai multe lucruri folositoare pentru mantuirea noastra. In primul rand vedem ca Sfanta Fecioara Maria implinea toate obiceiurile legii vechi si cauta sa faca intocmai dupa invatatura legii vechi si a Bisericii Vechiului Testament, asa cum era scris si poruncit de Dumnezeu, ca orice femeie care va naste prunc, dupa 40 de zile de la nasterea lui sa fie adus la biserica pentru ca preotul sa-l inchine lui Dumnezeu; aceasta deoarece primul copil care se nastea era sfant si fagaduit lui Dumnezeu.
De aceea Sfanta Fecioara Maria a luat pe pruncul ei Iisus in brate si a venit la biserica cea mare din Ierusalim, dupa 40 de zile de la nasterea lui. O data cu aducerea pruncului in biserica, era obiceiul sa fie adus in dar preotului doua turturele sau doi porumbei. Aceasta porunca a legii a implinit-o si Prea Curata Fecioara Maria, Maica lui Hristos, impreuna cu Iosif, logodnicul sau. Acolo in Ierusalim, spune Sfanta Evanghelie de astazi, era un om pe care-l chema Simeon. Acestuia ii fagaduise Duhul Sfant sa nu moara pana cand nu va vedea pe Domnul Hristos cu trup pe pamant.
Dar pentru ce a fost el canonisit ca sa traiasca 360 de ani pana va vedea pe Domnul Hristos? Ascultati cum s-a intamplat cu el.
In timpul imparatului Ptolomeu, care a trait cu 283 de ani inaintea nasterii lui Hristos, s-a facut traducerea Sfintei Scripturi din limba evreiasca in cea elineasca. Traducerea a fost facuta de 70 de carturari mari. Intre acesti 70 de barbati care au talcuit Sfanta Scriptura, se afla si dreptul si batranul Simeon, care avea atunci 77 de ani.
Fiecare din acesti batrani trebuia sa talcuiasca cate ceva din Scriptura, nu numai unul toata. Batranului Simeon i-a cazut sa traduca pe Sfantul Prooroc Isaia. Si a ajuns el cu traducerea pana la cap. VII, 14, unde se spune asa: "Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel". Acesta talcuit inseamna "Dumnezeu este cu noi". Si batranul Simeon, macar ca era sfant si carturar mare, cand a ajuns la locul acesta din Scriptura, citind aceste cuvinte, s-a indoit in inima lui si a zis: "Cum o fecioara sa nasca, ca fecioara nu poate sa nasca, fara numai o femeie care a trait cu barbat?!" Si a gandit el ca este o greseala in locul acela.
Atunci a sters si a scris ca o tanara, in ascuns de barbatul sau, a trait cu altul si alte cuvinte de felul acesta care nu erau altceva decat o mare hula si un neadevar. Acestea erau in mintea lui, a lui Simeon, dar nu si in a lui Dumnezeu. Dupa ce a scris asa, s-a dus sa se odihneasca. Cand a venit dimineata, a gasit scris din nou si mai frumos: "Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu " si celelalte. El s-a mirat si nu stia cine a scris. Atunci iarasi a sters si sta atent sa vada cine sterge si scrie acele cuvinte. Si n-a putut pricepe pana cand a treia oara i se arata Arhanghelul Gavriil, il apuca de maini si-i zise: "Pentru ce te indoiesti, Simeoane, si ti se pare lucru cu neputinta la Dumnezeu? Adica Dumnezeu, care a facut femeia din barbat, nu poate sa scoata barbat din fecioara? Nu poate, fara barbat si fara sa strice pecetile fecioriei ei, sa nasca fiu din fecioara?"
"Iata, pentru ca n-ai crezut Cuvantul Domnului care se va implini la vremea lui, vei trai pana cand vei vedea cu ochii tai pe Emanuel Hristos si pe Fecioara. Nu vei muri pana cand nu-L vei pipai cu mainile tale". Si s-a dus Arhanghelul Gavriil de la dansul, iar Simeon avea atunci cand i s-au intamplat toate acestea 77 de ani.
Cand a ajuns la varsta de 360 de ani, era o spaima in Ierusalim pentru el, ca atatea randuri de oameni murisera si omul acesta nu mai murea, pentru ca era legat de Dumnezeu sa nu moara. Toti ii spuneau in templu si in Ierusalim "Simeon cel fara de moarte". Chiar carturarii si arhiereii credeau ca nu va mai muri si-l intrebau: "Pana cand ai sa mai traiesti, Simeoane?" Iar el le raspundea: "Pana cand va voi Domnul!" Nu le spunea insa nimic ca este legat sa nu moara, tinea ascunsa aceasta taina.
In ziua cand a venit Fecioara Maria cu pruncul Iisus in biserica si cu batranul Iosif, a fost instiintat de Duhul Sfant si Simeon sa mearga la biserica.
Batran si garbovit de spate, cu vederile slabite, a ajuns si el la biserica Domnului. Aici erau o multime de femei cu copii lor in brate, care asteptau la rand sa li se faca rugaciunea de curatire si de primire a pruncilor inaintea Domnului.
Dar deodata o raza de lumina straluceste de la pruncul Iisus pe care-L tinea Sfanta Fecioara Maria in brate. Stralucirea Domnului in bratele Maicii Lui, raza de lumina l-au atras pe batranul Simeon si a pornit dupa acea raza spre prunc pe care luandu-L in brate cu lacrimi a zis: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa Cuvantul Tau in pace, ca au vazut ochii mei mantuirea Ta". Apoi batranul Simeon i-a binecuvantat pe dansii si a zis catre Maica Domnului Hristos: "Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri: Acesta pe care-L tin in brate este Cuvantul lui Dumnezeu si multi vor cadea ca nu vor asculta Cuvantul, marturia LUI. Iar popoarele cele pagane se vor scula din pacatele lor, din intunericul idolilor si se vor lumina si curati cu Botezul Fiului Tau, Fecioara, inaltandu-se la imparatia cerurilor.
Evreii se vor lepada de lumina Lui, ii vor zice samarinean, ii vor zice indracit, il vor face om pacatos si hulitor, il vor rastigni si-L vor omori, Fecioara. Multi se vor sminti si nu vor crede in Fiul tau, chiar din ucenicii Lui il vor parasi. Multi evrei il vor huli in toate veacurile. Pana la sfarsitul lumii va fi semn de impotrivire, caci multi nu vor crede si vor huli Crucea Fiului tau care este semnul ce va scoate sufletele din legaturile iadului.
O, Fecioara Preacurata, sabie de amandoua partile ascutita va trece prin inima ta, cand vei vedea pe Hristos Fiul tau rastignit pe lemnul Crucii, cand il vei vedea gol, strapuns la maini si picioare si mort: atunci mare jale va cuprinde sufletul tau si ca o sabie ascutita vor trece prin inima ta toate aceste necazuri".
Atunci raspunse si Preacurata Fecioara catre Simeon batranul: "Cum zici tu, batrane Simeoane, ca voi avea atatea suferinte? Caci eu cu bucurie L-am zamislit, cu bucurie L-am nascut, cu bucurie L-am hranit si cum voi avea eu asa grea suparare pentru aceasta bucurie mare a toata lumea?" Iar Simeon a grait iarasi catre dansa: "Destul iti este tie ca te chemi Maica a acestui Fiu, destul iti este ca te vei chema Imparateasa cerului si a pamantului si Maica lui Dumnezeu. Cand se vor implini aceste cuvinte pe care ti le-am spus eu, iti vei aduce aminte de mine si vei plange mult cu lacrimi, Fecioara, Sfanta Maica si Fecioara.
Atunci se vor descoperi gandurile din inimile multor oameni, atunci se vor arata cei care vor tine si vor iubi pe Fiul tau, atunci se vor cunoaste cei care il vor uri pe El si pana la sfarsitul lumii se vor cunoaste cei care pentru dragostea Lui vor primi chinuri si pedepse, foame si sete, precum si cei ce se vor lepada de dansul".
Dupa aceste cuvinte, batranul Simeon, impovarat de cei 360 de ani, repeta iarasi rugaciunea de la inceput: "Acum slobozeste pe robul Tau Stapane, dupa Cuvantul Tau in pace adica da-mi, Doamne, drumul sa ma duc in liniste in cealalta lume, caci Tu ai venit sa mantuiesti lumea caci vazura ochii mei mantuirea Ta". Acestea zicand, batranul Simeon a cazut si s-a risipit acolo in Biserica, iar osemintele lui au fost ingropate langa zidul bisericii din Ierusalim.
Sfintele Carti ne spun ca, in vremea rastignirii Domnului Hristos, printre ceilalti morti care au inviat, a fost si acest batran Simeon, pe care l-au vazut multi din cetatea Ierusalimului, l-au sarutat si au vorbit cu el, s-au intalnit cu el pe strazile Ierusalimului, in acele zile triste.
Acolo in biserica aceea din Ierusalim, in care a fost adus Domnul Hristos, scrie Luca evanghelistul in Evanghelia de astazi, era si o femeie ce se chema Ana, fata lui Fanuel din neamul lui Aser. Aceasta imbatranise in zile multe; caci petrecuse numai 7 ani cu barbatul sau, iar in vaduvie 84 de ani si nu lipsea din biserica niciodata. Postea si se ruga, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea. Aceasta femeie se afla acolo cand a luat Simeon pe Domnul Hristos in brate si a zis acele minunate cuvinte pe care le-au auzit toti cei ce asteptau sa auda ceva de mantuirea sufletului.
Atunci a inceput si aceasta batrana sa spuna oamenilor cuvinte de lauda pentru Domnul Hristos, proorocind astfel: "Vedeti voi, oamenilor cati va aflati aici astazi, vedeti voi acest Prunc mititel, acesta a facut cerul si pamantul, acest Copil mic a facut toata lumea, acest Prunc mic a facut soarele, luna si stelele, acesta a facut ingerii si stihiile, acesta a zis si s-a facut apa pe care noi o bem si curge deasupra pamantului. Acesta a zis si s-au facut copacii, fiarele pamantului, pestii in mare, pasarile in vazduh, acestuia deci sa ne inchinam si noi. Pe acesta deci si noi sa-L preamarim ca pe un Dumnezeu adevarat ce este". Aceste cuvinte a grait Ana proorocita despre Domnul Hristos, in acele momente.
Daca au facut si au implinit toate cum invata legea lui Moise, Sfanta Fecioara Maria cu Iosif s-au intors in Galileea, in cetatea Nazareth, iar Pruncul, adica Domnul Hristos, crestea si se intarea cu Duhul Sfant si se umplea de intelepciune, iar Darul lui Dumnezeu era peste Dansul.
Acum sa scoatem si alte invataturi spre folosul sufletului nostru, din cinstita praznuire a zilei de astazi. Intai si intai, sa fim multumitori lui Dumnezeu pentru toate cate ne-a dat noua. Caci El, ca un Dumnezeu adevarat caruia i se inchina toate cate sunt in cer si pe pamant si dedesubtul pamantului, acum si-a plecat capul sa fie binecuvantat de mana preotului. Iata ce dar mare este preotia pe pamant. Acela caruia imparatii de la Persida i-au adus daruri la nasterea Lui ca unui imparat, acum aduce si El cu Maica Sa daruri preotului, doi porumbei. Spaimanteaza-te, omule, spaimanteaza-te si tu, suflete al meu, ca Dumnezeu pentru tine a saracit ca sa te imbogateasca si sa te mantuiasca. Pentru tine, suflete, a umblat smerit, bland, descult si sarac, ca sa te caute si sa te inalte la slava cea cereasca. Oare cu ce dragoste-i multumesti tu? Esti tu gata sa-I multumesti pentru tot binele pe care ti l-a dat?
Ascultati acum ce inchipuiau cei doi pui de porumbel care au fost adusi ca dar preotului. Aceasta insemna cele doua firi ale lui Hristos; firea cea dumnezeiasca si cea omeneasca. Caci Domnul Hristos a fost om deplin si Dumnezeu deplin. Deci firea cea omeneasca, adica Trupul Sau, s-a rastignit, a suferit ca oricare trup pamantesc si a murit. Dar dumnezeirea a ramas sloboda de toate acestea, fara chinuri si fara dureri. De aceea preotul pe unul din acesti porumbei il injunghia, iar pe celalalt il slobozea de se ducea unde voia. Aceasta era partea dumnezeiasca sloboda, iar partea cea trupeasca, omeneasca, era injunghiata, adusa ca jertfa.
O alta invatatura care era in legea veche si pe care o avem si noi, crestinii, este ca femeia dupa ce naste, pana la 40 de zile, sa nu se apropie de barbatul ei si sa nu intre in biserica, fiindca cele ce indraznesc sa calce aceste oranduieli fac mari pacate; deoarece copiii care se zamislesc din aceste femei se nasc orbi, miopi, rahitici, cu picioarele moi, cu nervi slabiti, cu sange stricat, cu bube si buboaie inveninate; iar in viata aceasta acei copii nu au nici o fericire.
Sa-si aduca aminte fiecare femeie si barbatii chiar sa nu se lase ispititi de satana de a calca aceste oranduieli, fiindca ii va urmari blestemul dumnezeiesc si vor avea pagube de tot felul in viata aceasta, iar dincolo, chinurile vesnice. De aceea este bine ca in timpul acesta, precum si in timpul perioadei lunare a femeii, in duminici si sarbatori, barbatul sa aiba pat separat, precum si in posturi si sarbatori cand vor sa se impartaseasca. Aceasta masura de curatenie este pentru toti si vai de cei ce nu o respecta, fiindca vor plati cu varf si indesat chiar in viata aceasta, cheltuind cu copiii pe la doctori si umbland cu ei in brate din spital in spital ca sa-si vada neinfranarea si sa-si aduca aminte de pacatele lor. Iata ce mare invatatura ati putut afla astazi din Sfanta Evanghelie, din viata acestor sfinti mari.
O alta invatatura foarte importanta luam de la batranul Simeon. Acest batran, desi era bland si sfant cu viata, totusi a cazut intr-o mare indoiala si necredinta; caci n-a crezut cuvintele Scripturii, Sfintei Carti, ca Fecioara va naste si iarasi va ramane fecioara. In pacatul acesta sunt cazuti toti sectantii, pentru ca au venit cu hule impotriva Sfintei Fecioare Maria, caci ei zic ca Fecioara a mai avut copii si ne compatimesc pe noi zicand ca ne rugam la o femeie care a murit ca orice femeie de rand. Vai lor, aceste hule grozave aduse Maicii Domnului, hule impotriva Duhului Sfant ii vor desparti pe vecii-vecilor de Fiul lui Dumnezeu si al Fecioarei Maria si nu se vor mantui fiindca pacatul acesta, sa stiti, nu se iarta, adica hula impotriva Duhului Sfant. De aceea, ei nu pot sa se intoarca la Dumnezeu fiindca sunt lepadati de Duhul Sfant, spre pierzarea lor.
Cati nu incearca sa le spuna: "Vai, va rataciti, va duceti in iad", le arati bine din Biblie si ei o tin tot asa; nu sunt chemati, sunt lepadati, sunt lepadati pentru ca au hulit. Sa fim atenti si noi si nimeni sa nu se insele si sa nu plece urechea la ratacitii care hulesc pe Maica Domnului.
Ce trebuie sa mai stim este ca batranul Simeon, de cand i-a spus Ingerul ca nu va muri pana cand nu va vedea cu ochii Fecioara si pruncul, era nelipsit de la biserica; acolo il astepta ca sa vina, in biserica lui Dumnezeu, nu in alta parte cum cred sectantii, ci in casa lui Dumnezeu, in biserica, acolo l-a astepta batranul atat vreme. El venea cu nadejdea ca intr-o buna zi se va arata aici, in biserica sfinteniei. Si iata ca dupa atata asteptare a aparut lumina mantuirii, a aparut Mantuitorul, Emanuel cel proorocit si Fecioara cea aleasa si sfanta care-L aduse la biserica.
Aici a fost locul de intalnire a lui Simeon cu Dumnezeu Iisus Hristos si cu Maica lui Dumnezeu, Fecioara Maria. Aici in biserica se intalneste omul cu Dumnezeu. De aceea biserica se numeste casa lui Dumnezeu, iar Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca cine nu are Biserica de mama nu are pe Dumnezeu de tata. Ne dam noi seama ce inseamna ca Biserica sa ne fie mama? Cum suge pruncul la pieptul mamei sale ca sa se hraneasca si sa creasca, asa trebuie sa suga crestinul Harul ceresc, credinta, invatatura, Cuvantul lui Dumnezeu, ca sa se hraneasca si sa creasca si sa aiba si pe Dumnezeu de tata.
Tocmai aceasta n-o fac sectantii; i-a despartit necuratul de mama, de cea mai scumpa fiinta mama. Iata cat de mult gresesc cei ce s-au lepadat de Sfanta Biserica; chiar si din crestinii nostri multi zic: de ce sa ma duc la biserica? Ce atata biserica mereu? Iata cei ce s-au lepadat de preotie si de toate sfintele taine cat de mult gresesc ca nu vin aici sa suga la pieptul mamei Sfintele Taine, Trupul si Sangele Domnului, sfinteniile care sunt in biserica, in casa lui Dumnezeu.
Sfantul Simeon, daca a venit la biserica, s-a invrednicit a primi in brate pe Dumnezeu, pe Acela care a facut cerul si pamantul, pe Cel ce a zidit pe om cu mana, pe Cel ce a facut ingerii si toate cate se vad si nu se vad. Si noi avem fericirea aceasta mare sa-L purtam pe Domnul Hristos in inimile noastre, si noi suntem purtatori de Dumnezeu atunci cand ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, si asa face intotdeauna crestinul adevarat.
Sfantul Ignatie Teoforul a fost intrebat de imparatul Traian de ce se numeste el "teofor" purtator de Dumnezeu. Si i-a raspuns Sfantul Ignatie: "Ma numesc teofor pentru ca port pe Dumnezeu in mine, asa dupa cum toti crestinii care s-au botezat si nu s-au lepadat si sunt impartasiti cu Trupul si Sangele lui Hristos poarta pe Dumnezeu in ei, in sufletul si trupul lor".
Iata ce taina mare avem noi crestinii, cum ne indumnezeim trupul si sufletul nostru. Dar suntem pe pamant, nu pricepem, nu intelegem, nu simtim, nu ne dam seama ce mare har se revarsa peste noi. De aceea sa fim si noi demni de a purta cu dragoste, cu cinste si cu credinta pe Dumnezeu in inimile noastre, ca si batranul Simeon. Sa nu ne indoim niciodata de adevarurile scrise in Sfanta Scriptura, asa cum s-a indoit Simeon si cum s-au indoit si altii; acestea sa ne slujeasca noua de pilda, de invatatura, de aceea a fost asa si niciodata sa nu fim indoielnici, caci spune Sfantul Apostol Iacov: " ca barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale".
Omul indoielnic zice: oare exista sau nu exista Dumnezeu? Oare exista iad sau nu? Un astfel de om este ca un orb, pe care-l poarta satana cum vrea, caci el nu crede cu fermitate, cu tarie in existenta lui Dumnezeu si a lucrurilor nevazute. De aceea satana il duce unde vrea, caci de la necredinta pleaca tot raul in lume.
Omul care nu se teme de Dumnezeu e in stare sa faca orice pacat; si vai, ce pacate mari si grele se fac astazi pe pamant, pacate grozave! Auziti, mama sa-si omoare copilul cu ciocanul ca sa fie barbatul de al doilea cu ea si sa traiasca cu ea, sa nu plece barbatul pe care l-a gasit. L-a omorat inainte de a merge la scoala si l-a ingropat in gradina si nu s-a stiut mult timp, ca asa ii spusese barbatul: nu te tin, nu stau cu tine daca nu-i faci ce i-oi face copilului.
Daca l-a omorat si l-a ingropat in gradina, au trecut ani si nu s-a stiut pana la vremea cand trebuia sa-l ia in armata, iar atunci s-a descoperit, caci a venit ordinul de chemare sa intre in armata. Si au cercetat indeaproape lucrurile, i-au luat la cercetare si au trebuit sa spuna tot. Au aratat cum au facut de l-au omorat, cum i-au dat cu ciocanul in cap, cum s-a chinuit, si l-au intrebat si pe el: dar tu ai dat in el? Am dat si eu cateva picioare. Vai, ce rautate pe pamant si cate sunt pe care noi nu le stim, doar Dumnezeu le stie. De cine sa se teama daca nu au pe Dumnezeu? Daca nu se teme omul de Dumnezeu, toate relele le poate face. De aceea vedem atatea rele pentru ca oamenii nu-l mai au pe Dumnezeu.
Iata de ce sunt atatea crime, atatea rautati si dusmanii, atata inselatorie si minciuna, atata mandrie si rautate, invidie si lacomie. Caci unde nu este frica lui Dumnezeu, oamenii se indobitocesc; dar ce sa zic? Care dobitoace, care fiare salbatice fac asemenea pacate, asemenea rele, sa-si omoare puii? Din contra, te rupe daca te duci sa iei unul din puii ei. Iata ca omul a intrecut orice fiara cu rautatea si ajunge ca demonii, si va trai pe pamant ca in iad daca nu se intoarce la Dumnezeu.
Sa punem la suflet cele ce am auzit si sa scriem pe tablita inimii noastre aceste sfinte invataturi pe care le-am ascultat astazi la praznicul Intampinarii Domnului nostru Iisus Hristos.

Rugaciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu si al Fecioarei Maria, invredniceste-ne si pe noi ca sa te primim, prin Sfanta Taina a Impartasaniei, in bratele sufletului nostru si slobozeste-ne de toate pacatele pe care le-am facut cu voie si fara voie, ca sa fim si noi ai Tai pe vecii vecilor
.

Amin.

Niciun comentariu: