Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena
În fiecare an, pe 21 mai, Biserica creştină face pomenirea Sf. Constantin cel Mare şi a mamei sale Elena, numindu-i "cei întocmai cu Apostolii". Şi aceasta pentru deosebita activitate misionară desfăşurată, ca adevăraţi trimişi ai lui Dumnezeu pe pământ, în secolul al IV-lea.
Sf. Împărat Constantin cel Mare (306-337) este una din personalităţile de seamă ale istoriei universale. Până la el, Biserica creştină a îndurat vreme de 300 de ani, persecuţii grele din partea împăraţilor romani. Convertirea lui la creştinism a însemnat o mare cotitură în istoria omenirii şi s-a făcut prin intervenţia directă a lui Dumnezeu. Dacă în cazul Sf. Ap. Pavel o lumină puternică, pe drumul Damascului, îi va schimba viaţa, făcându-l din prigonitor al creştinilor cel mai mare apostol al neamurilor, în cazul Sf. Împărat Constantin, în ajunul luptei cu Maxenţiu, o lumină sub forma Sfintei Cruci i s-a arătat pe cer, ziua în amiaza mare, deasupra soarelui, însoţită de mesajul: "Întru acest semn vei învinge". Iar, noaptea în timpul somnului, i s-a arătat Mântuitorul Iisus Hristos, cerându-i să pună pe steagurile soldaţilor monogramul HRISTOS (XP), spre a le servi drept semn protector în lupte. Şi, într-adevăr, în lupta care a urmat de la Pons Milvius (Podul Vulturului), de lângă Roma, din 28 octombrie 312, Constantin cu o mică armată (15.000 soldaţi), îl va învinge pe Maxenţiu, care avea o armată de zece ori mai numeroasă (150.000 soldaţi). Rezultatele intervenţiei divine în convertirea împăratului nu au întârziat să apară. În ianuarie 313, prin Edictul de la Milan, Împăratul Constantin cel Mare, acordă libertate religioasă deplină creştinismului, care astfel devenea o religie permisă în Imperiu. Totodată, erau anulate toate hotărârile anterioare luate împotriva creştinilor şi se retrocedau acestora lăcaşurile de cult şi averile confiscate de împăraţii precedenţi. Sf. Constantin cel Mare nu s-a rezumat numai la acordarea de libertate Bisericii creştine, ci a devenit protectorul şi misionarul ei, favorizând-o prin tot ceea ce a putut, mai ales prin actele emise ulterior.
În toate aceste măsuri întreprinse în favoarea creştinilor, Sf. Constantin a fost îndrumat şi consiliat de mama sa, Sf. Elena, o creştină evlavioasă.
De acum, împăratul va emite legi cu profund caracter creştin. Astfel, a dat episcopilor şi preoţilor dreptul de a elibera sclavi şi a-i proclama liberi în Biserică. Acordă episcopilor sume importante din tezaurul statului pentru ridicarea de biserici şi desfăşurarea de acţiuni filantropice. Interzice aruncarea (uciderea) copiilor şi vinderea lor, care era o practică răspândită în Imperiu, prin acordarea de ajutoare părinţilor săraci.
Printr-o lege, în anul 321, Sf. Constantin cel Mare a generalizat, ca zi de repaus în Imperiu, duminica, ziua de odihnă a creştinilor.
Pentru unitatea Bisericii creştine, în anul 325, convoacă prima adunare a episcopilor din lume (318 Sf. Părinţi), la Miceea, pentru a lua în discuţie erezia lui Arie, care tulbura Imperiul. Sinodul şi-a desfăşurat lucrările în palatul imperial, iar împăratul a prezentat deschiderea şi închiderea lucrărilor. De asemenea, hotărârile luate de către episcopi au fost semnate de împărat şi promulgate ca edicte imperiale. Sf. Constantin şi mama sa, Elena, au construit numeroase biserici în Constantinopol, Roma, Nicomidia şi alte oraşe, dar mai cu seamă în Ţara Sfântă, la Ierusalim, în locurile marcate de prezenţa Mântuitorului Iisus Hristos. Sf. Elena va merge personal la Ierusalim şi va întreprinde numeroase săpături, până va descoperi lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul. Deci, Sf. Constantin cel Mare a văzut pe cer Sf. Cruce, în ajunul bătăliei cu Maxenţiu, iar mama sa, a descoperit-o la Ierusalim, scoţând-o din pământ. De aceea, în iconografie, cei doi apar alături de Sf. Cruce, mărturisind puterea Crucii, care a schimbat istoria omenirii.
Sf. Constantin cel Mare va trece la cele veşnice, pe 22 mai 337, fiind înmormântat cu mare fast în Biserica Sfinţii Apostoli, din Constantinopol, ctitoria sa. Pentru meritele sale deosebite şi mai ales pentru marile servicii aduse creştinismului, Biserica l-a cinstit în chip deosebit, trecându-l în rândul Sfinţilor şi numindu-l "Cel întocmai cu Apostolii". Şi aceasta, pentru că a contribuit asemenea unui apostol, la propovăduirea şi răspândirea creştinismului, nu la nivelul unei cetăţi sau ţinut, ci în întreg Imperiul roman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu