marți, 1 februarie 2011

PREDICĂ LA PRAZNICUL ÎNTAMPINĂRII DOMNULUI


PREDICĂ LA PRAZNICUL ÎNTAMPINĂRII DOMNULUI


Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta (Luca II, 29-30)

Fraţi creştini,


Praznicul Întâmpinării Domnului ne dă prilejul să aflăm mai multe lucruri folositoare pentru mântuirea noastră.În primul rând vedem că Sfânta Fecioară Maria împlinea toate obiceiurile legii vechi şi căuta să facă întocmai după învăţătura legii vechi şi a Bisericii Vechiului Testament,aşa cum era scris şi poruncit de Dumnezeu,ca orice femeie care va naşte prunc,după 40 de zile de la naşterea lui să fie adus la biserică pentru ca preotul să-l închine lui Dumnezeu;aceasta deoarece primul copil care se năştea era sfânt şi făgăduit lui Dumnezeu.
De aceea Sfânta Fecioară Maria a luat pe pruncul ei Iisus în braţe şi a venit la biserica cea mare din Ierusalim,după 40 de zile de la naşterea lui.O dată cu aducerea pruncului în biserică,era obiceiul să fie adus în dar preotului două turturele sau doi porumbei.Această poruncă a legii a împlinit-o şi Prea Curata Fecioară Maria,Maica lui Hristos,împreună cu Iosif,logodnicul său.Acolo în Ierusalim,spune Sfânta Evanghelie de astăzi,era un om pe care-l chema Simeon. Acestuia îi făgăduise Duhul Sfânt să nu moară până când nu va vedea pe Domnul Hristos cu trup pe pământ.
Dar pentru ce a fost el canonisit ca să trăiască 360 de ani până va vedea pe Domnul Hristos? Ascultaţi cum s-a întâmplat cu el.
În timpul împăratului Ptolomeu,care a trăit cu 283 de ani înaintea naşterii lui Hristos, s-a făcut traducerea Sfintei Scripturi din limba evreiască în cea elinească.Traducerea a fost făcută de 70 de cărturari mari.Între aceşti 70 de bărbaţi care au tâlcuit Sfânta Scriptură,se afla şi dreptul şi bătrânul Simeon,care avea atunci 77 de ani.
Fiecare din aceşti bătrâni trebuia să tâlcuiască câte ceva din Scriptură,nu numai unul toată. Bătrânului Simeon i-a căzut să traducă pe Sfântul Prooroc Isaia. Şi a ajuns el cu traducerea până la cap.VII,14,unde se spune aşa: "Iată,Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.Acesta tâlcuit înseamnă "Dumnezeu este cu noi.Şi bătrânul Simeon,măcar că era sfânt şi cărturar mare,când a ajuns la locul acesta din Scriptură,citind aceste cuvinte,s-a îndoit în inima lui şi a zis: "Cum o fecioară să nască,că fecioara nu poate să nască,fără numai o femeie care a trăit cu bărbat?!Şi a gândit el că este o greşeală în locul acela.
Atunci a şters şi a scris că o tânără, în ascuns de bărbatul său, a trăit cu altul şi alte cuvinte de felul acesta care nu erau altceva decât o mare hulă şi un neadevăr.Acestea erau în mintea lui,a lui Simeon,dar nu şi în a lui Dumnezeu.După ce a scris aşa,s-a dus să se odihnească.Când a venit dimineaţa,a găsit scris din nou şi mai frumos: "Iată,Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi celelalte.El s-a mirat şi nu ştia cine a scris.Atunci iarăşi a şters şi sta atent să vadă cine şterge şi scrie acele cuvinte.Şi n-a putut pricepe până când a treia oară i se arătă Arhanghelul Gavriil,îl apucă de mâini şi-i zise:"Pentru ce te îndoieşti,Simeoane,şi ţi se pare lucru cu neputinţă la Dumnezeu? Adică Dumnezeu,care a făcut femeia din bărbat,nu poate să scoată bărbat din fecioară? Nu poate,fără bărbat şi fără să strice peceţile fecioriei ei,să nască fiu din fecioară?
"Iată,pentru că n-ai crezut Cuvântul Domnului care se va împlini la vremea lui,vei trăi până când vei vedea cu ochii tăi pe Emanuel Hristos şi pe Fecioara.Nu vei muri până când nu-L vei pipăi cu mâinile tale.Şi s-a dus Arhanghelul Gavriil de la dânsul,iar Simeon avea atunci când i s-au întâmplat toate acestea 77 de ani.
Când a ajuns la vârsta de 360 de ani, era o spaimă în Ierusalim pentru el, că atâtea rânduri de oameni muriseră şi omul acesta nu mai murea,pentru că era legat de Dumnezeu să nu moară.Toţi îi spuneau în templu şi în Ierusalim "Simeon cel fără de moarte.Chiar cărturarii şi arhiereii credeau că nu va mai muri şi-l întrebau:"Până când ai să mai trăieşti,Simeoane?Iar el le răspundea:"Până când va voi Domnul!Nu le spunea însă nimic că este legat să nu moară,ţinea ascunsă această taină.
În ziua când a venit Fecioara Maria cu pruncul Iisus în biserică şi cu bătrânul Iosif,a fost înştiinţat de Duhul Sfânt şi Simeon să meargă la biserică.
Bătrân şi gârbovit de spate,cu vederile slăbite,a ajuns şi el la biserica Domnului.Aici erau o mulţime de femei cu copii lor în braţe,care aşteptau la rând să li se facă rugăciunea de curăţire şi de primire a pruncilor înaintea Domnului.
Dar deodată o rază de lumină străluceşte de la pruncul Iisus pe care-L ţinea Sfânta Fecioară Maria în braţe. Strălucirea Domnului în braţele Maicii Lui, raza de lumină l-au atras pe bătrânul Simeon şi a pornit după acea rază spre prunc pe care luându-L în braţe cu lacrimi a zis: "Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace,că au văzut ochii mei mântuirea Ta.Apoi bătrânul Simeon i-a binecuvântat pe dânşii şi a zis către Maica Domnului Hristos: "Iată,Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri:Acesta pe care-L ţin în braţe este Cuvântul lui Dumnezeu şi mulţi vor cădea că nu vor asculta Cuvântul,mărturia LUI.Iar popoarele cele păgâne se vor scula din păcatele lor,din întunericul idolilor şi se vor lumina şi curăţi cu Botezul Fiului Tău,Fecioară,înălţându-se la împărăţia cerurilor.
Evreii se vor lepăda de lumina Lui,îi vor zice samarinean,îi vor zice îndrăcit,îl vor face om păcătos şi hulitor,îl vor răstigni şi-L vor omorî,Fecioară. Mulţi se vor sminti şi nu vor crede în Fiul tău,chiar din ucenicii Lui îl vor părăsi.Mulţi evrei îl vor huli în toate veacurile.Până la sfârşitul lumii va fi semn de împotrivire,căci mulţi nu vor crede şi vor huli Crucea Fiului tău care este semnul ce va scoate sufletele din legăturile iadului.
O,Fecioară Preacurată,sabie de amândouă părţile ascuţită va trece prin inima ta, când vei vedea pe Hristos Fiul tău răstignit pe lemnul Crucii,când îl vei vedea gol, străpuns la mâini şi picioare şi mort:atunci mare jale va cuprinde sufletul tău şi ca o sabie ascuţită vor trece prin inima ta toate aceste necazuri.
Atunci răspunse şi Preacurata Fecioară către Simeon bătrânul:"Cum zici tu, bătrâne Simeoane,că voi avea atâtea suferinţe?Căci eu cu bucurie L-am zămislit, cu bucurie L-am născut,cu bucurie L-am hrănit şi cum voi avea eu aşa grea supărare pentru această bucurie mare a toată lumea?Iar Simeon a grăit iarăşi către dânsa: "Destul îţi este ţie că te chemi Maică a acestui Fiu, destul îţi este că te vei chema Împărăteasa cerului şi a pământului şi Maica lui Dumnezeu.Când se vor împlini aceste cuvinte pe care ţi le-am spus eu,îţi vei aduce aminte de mine şi vei plânge mult cu lacrimi,Fecioară,Sfântă Maică şi Fecioară.
Atunci se vor descoperi gândurile din inimile multor oameni,atunci se vor arăta cei care vor ţine şi vor iubi pe Fiul tău,atunci se vor cunoaşte cei care îl vor urî pe El şi până la sfârşitul lumii se vor cunoaşte cei care pentru dragostea Lui vor primi chinuri şi pedepse,foame şi sete,precum şi cei ce se vor lepăda de dânsul.
După aceste cuvinte,bătrânul Simeon,împovărat de cei 360 de ani,repetă iarăşi rugăciunea de la început: "Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne,după Cuvântul Tău în pace adică dă-mi,Doamne,drumul să mă duc în linişte în cealaltă lume,căci Tu ai venit să mântuieşti lumea căci văzură ochii mei mântuirea Ta.Acestea zicând, bătrânul Simeon a căzut şi s-a risipit acolo în Biserică,iar osemintele lui au fost îngropate lângă zidul bisericii din Ierusalim.
Sfintele Cărţi ne spun că, în vremea răstignirii Domnului Hristos, printre ceilalţi morţi care au înviat,a fost şi acest bătrân Simeon,pe care l-au văzut mulţi din cetatea Ierusalimului,l-au sărutat şi au vorbit cu el,s-au întâlnit cu el pe străzile Ierusalimului,în acele zile triste.
Acolo în biserica aceea din Ierusalim,în care a fost adus Domnul Hristos, scrie Luca evanghelistul în Evanghelia de astăzi, era şi o femeie ce se chema Ana, fata lui Fanuel din neamul lui Aşer.Aceasta îmbătrânise în zile multe;căci petrecuse numai 7 ani cu bărbatul său,iar în văduvie 84 de ani şi nu lipsea din biserică niciodată.Postea şi se ruga,slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Această femeie se afla acolo când a luat Simeon pe Domnul Hristos în braţe şi a zis acele minunate cuvinte pe care le-au auzit toţi cei ce aşteptau să audă ceva de mântuirea sufletului.
Atunci a început şi această bătrână să spună oamenilor cuvinte de laudă pentru Domnul Hristos,proorocind astfel: "Vedeţi voi,oamenilor câţi vă aflaţi aici astăzi,vedeţi voi acest Prunc mititel,acesta a făcu cerul şi pământul,acest Copil mic a făcut toată lumea, acest Prunc mic a făcut soarele,luna şi stelele,acesta a făcut îngerii şi stihiile,acesta a zis şi s-a făcut apa pe care noi o bem şi curge deasupra pământului.Acesta a zis şi s-au făcut copacii,fiarele pământului,peştii în mare,păsările în văzduh,acestuia deci să ne închinăm şi noi.Pe acesta deci şi noi să-L preamărim ca pe un Dumnezeu adevărat ce este.Aceste cuvinte a grăit Ana proorociţa despre Domnul Hristos,în acele momente.
Dacă au făcut şi au împlinit toate cum învăţa legea lui Moise,Sfânta Fecioară Maria cu Iosif s-au întors în Galileea,în cetatea Nazareth,iar Pruncul, adică Domnul Hristos,creştea şi se întărea cu Duhul Sfânt şi se umplea de înţelepciune,iar Darul lui Dumnezeu era peste Dânsul.
Acum să scoatem şi alte învăţături spre folosul sufletului nostru, din cinstita prăznuire a zilei de astăzi.Întâi şi întâi,să fim mulţumitori lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dat nouă.Căci El,ca un Dumnezeu adevărat căruia i se închină toate câte sunt în cer şi pe pământ şi dedesubtul pământului,acum şi-a plecat capul să fie binecuvântat de mâna preotului.Iată ce dar mare este preoţia pe pământ.Acela căruia împăraţii de la Persida i-au adus daruri la naşterea Lui ca unui împărat, acum aduce şi El cu Maica Sa daruri preotului,doi porumbei.Spăimântează-te,omule, spăimântează-te şi tu,suflete al meu,că Dumnezeu pentru tine a sărăcit ca să te îmbogăţească şi să te mântuiască.Pentru tine,suflete,a umblat smerit,blând,desculţ şi sărac,ca să te caute şi să te înalţe la slava cea cerească.Oare cu ce dragoste-i mulţumeşti tu? Eşti tu gata să-I mulţumeşti pentru tot binele pe care ţi l-a dat?
Ascultaţi acum ce închipuiau cei doi pui de porumbel care au fost aduşi ca dar preotului.Aceasta însemna cele două firi ale lui Hristos; firea cea dumnezeiască şi cea omenească. Căci Domnul Hristos a fost om deplin şi Dumnezeu deplin.Deci firea cea omenească,adică Trupul Său,s-a răstignit,a suferit ca oricare trup pământesc şi a murit.Dar dumnezeirea a rămas slobodă de toate acestea,fără chinuri şi fără dureri.De aceea preotul pe unul din aceşti porumbei îl înjunghia,iar pe celălalt îl slobozea de se ducea unde voia.Aceasta era partea dumnezeiască slobodă,iar partea cea trupească,omenească,era înjunghiată, adusă ca jertfă.
O altă învăţătură care era în legea veche şi pe care o avem şi noi, creştinii,este ca femeia după ce naşte,până la 40 de zile,să nu se apropie de bărbatul ei şi să nu intre în biserică,fiindcă cele ce îndrăznesc să calce aceste orânduieli fac mari păcate;deoarece copiii care se zămislesc din aceste femei se nasc orbi,miopi,rahitici,cu picioarele moi,cu nervi slăbiţi,cu sânge stricat,cu bube şi buboaie înveninate;iar în viaţa aceasta acei copii nu au nici o fericire.
Să-şi aducă aminte fiecare femeie şi bărbaţii chiar să nu se lase ispitiţi de satana de a călca aceste orânduieli,fiindcă îi va urmări blestemul dumnezeiesc şi vor avea pagube de tot felul în viaţa aceasta,iar dincolo,chinurile veşnice.De aceea este bine ca în timpul acesta,precum şi în timpul perioadei lunare a femeii, în duminici şi sărbători,bărbatul să aibă pat separat,precum şi în posturi şi sărbători când vor să se împărtăşească.Această măsură de curăţenie este pentru toţi şi vai de cei ce nu o respectă,fiindcă vor plăti cu vârf şi îndesat chiar în viaţa aceasta, cheltuind cu copiii pe la doctori şi umblând cu ei în braţe din spital în spital ca să-şi vadă neînfrânarea şi să-şi aducă aminte de păcatele lor.Iată ce mare învăţătură aţi putut afla astăzi din Sfânta Evanghelie,din viaţa acestor sfinţi mari.
O altă învăţătură foarte importantă luăm de la bătrânul Simeon.Acest bătrân, deşi era blând şi sfânt cu viaţa,totuşi a căzut într-o mare îndoială şi necredinţă căci n-a crezut cuvintele Scripturii,Sfintei Cărţi,că Fecioara va naşte şi iarăşi va rămâne fecioară.În păcatul acesta sunt căzuţi toţi sectanţii,pentru că au venit cu hule împotriva Sfintei Fecioare Maria,căci ei zic că Fecioara a mai avut copii şi ne compătimesc pe noi zicând că ne rugăm la o femeie care a murit ca orice femeie de rând.Vai lor,aceste hule grozave aduse Maicii Domnului,hule împotriva Duhului Sfânt îi vor despărţi pe vecii-vecilor de Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei Maria şi nu se vor mântui fiindcă păcatul acesta,să ştiţi,nu se iartă,adică hula împotriva Duhului Sfânt.De aceea,i nu pot să se întoarcă la Dumnezeu fiindcă sunt lepădaţi de Duhul Sfânt,spre pierzarea lor.
Câţi nu încearcă să le spună: "Vai,vă rătăciţi,vă duceţi în iad,le arăţi bine din Biblie şi ei o ţin tot aşa; nu sunt chemaţi, sunt lepădaţi,sunt lepădaţi pentru că au hulit.Să fim atenţi şi noi şi nimeni să nu se înşele şi să nu plece urechea la rătăciţii care hulesc pe Maica Domnului.
Ce trebuie să mai ştim este că bătrânul Simeon,de când i-a spus Îngerul că nu va muri până când nu va vedea cu ochii Fecioara şi pruncul,era nelipsit de la biserică acolo îl aştepta ca să vină,în biserica lui Dumnezeu,nu în altă parte cum cred sectanţii,ci în casa lui Dumnezeu,în biserică,acolo l-a aştepta bătrânul atât vreme.El venea cu nădejdea că într-o bună zi se va arăta aici,în biserica sfinţeniei.Şi iată că după atâta aşteptare a apărut lumina mântuirii, a apărut Mântuitorul,Emanuel cel proorocit şi Fecioara cea aleasă şi sfântă care-L aduse la biserică.
Aici a fost locul de întâlnire a lui Simeon cu Dumnezeu Iisus Hristos şi cu Maica lui Dumnezeu,Fecioara Maria.Aici în biserică se întâlneşte omul cu Dumnezeu. De aceea biserica se numeşte casa lui Dumnezeu,iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune că cine nu are Biserica de mamă nu are pe Dumnezeu de tată.Ne dăm noi seama ce înseamnă ca Biserica să ne fie mamă?Cum suge pruncul la pieptul mamei sale ca să se hrănească şi să crească,aşa trebuie să sugă creştinul Harul ceresc, credinţă, învăţătură,Cuvântul lui Dumnezeu,ca să se hrănească şi să crească şi să aibă şi pe Dumnezeu de tată.
Tocmai aceasta n-o fac sectanţii; i-a despărţit necuratul de mamă,de cea mai scumpă fiinţă mama.Iată cât de mult greşesc cei ce s-au lepădat de Sfânta Biserică chiar şi din creştinii noştri mulţi zic:de ce să mă duc la biserică?Ce atâta biserică mereu?Iată cei ce s-au lepădat de preoţie şi de toate sfintele taine cât de mult greşesc că nu vin aici să sugă la pieptul mamei Sfintele Taine,Trupul şi Sângele Domnului,sfinţeniile care sunt în biserică, în casa lui Dumnezeu.
Sfântul Simeon,dacă a venit la biserică,s-a învrednicit a primi în braţe pe Dumnezeu,pe Acela care a făcut cerul şi pământul,pe Cel ce a zidit pe om cu mâna, pe Cel ce a făcut îngerii şi toate câte se văd şi nu se văd. Şi noi avem fericirea aceasta mare să-L purtăm pe Domnul Hristos în inimile noastre,şi noi suntem purtători de Dumnezeu atunci când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos,şi aşa face întotdeauna creştinul adevărat.
Sfântul Ignatie Teoforul a fost întrebat de împăratul Traian de ce se numeşte el "teofor purtător de Dumnezeu.Şi i-a răspuns Sfântul Ignatie:"Mă numesc teofor pentru că port pe Dumnezeu în mine,aşa după cum toţi creştinii care s-au botezat şi nu s-au lepădat şi sunt împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos poartă pe Dumnezeu în ei, în sufletul şi trupul lor.
Iată ce taină mare avem noi creştinii,cum ne îndumnezeim trupul şi sufletul nostru. Dar suntem pe pământ,nu pricepem,nu înţelegem,nu simţim,nu ne dăm seama ce mare har se revarsă peste noi.De aceea să fim şi noi demni de a purta cu dragoste,cu cinste şi cu credinţă pe Dumnezeu în inimile noastre,ca şi bătrânul Simeon.Să nu ne îndoim niciodată de adevărurile scrise în Sfânta Scriptură, aşa cum s-a îndoit Simeon şi cum s-au îndoit şi alţii; acestea să ne slujească nouă de pildă,de învăţătură,de aceea a fost aşa şi niciodată să nu fim îndoielnici,căci spune Sfântul Apostol Iacov: "că bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
Omul îndoielnic zice:oare există sau nu există Dumnezeu?Oare există iad sau nu? Un astfel de om este ca un orb,pe care-l poartă satana cum vrea,căci el nu crede cu fermitate,cu tărie în existenţa lui Dumnezeu şi a lucrurilor nevăzute.De aceea satana îl duce unde vrea,căci de la necredinţă pleacă tot răul în lume.
Omul care nu se teme de Dumnezeu e în stare să facă orice păcat;şi vai,ce păcate mari şi grele se fac astăzi pe pământ,păcate grozave! Auziţi,mama să-şi omoare copilul cu ciocanul ca să fie bărbatul de al doilea cu ea şi să trăiască cu ea,să nu plece bărbatul pe care l-a găsit.L-a omorât înainte de a merge la şcoală şi l-a îngropat în grădină şi nu s-a ştiut mult timp, că aşa îi spusese bărbatul: nu te ţin,nu stau cu tine dacă nu-i faci ce i-oi face copilului.
Dacă l-a omorât şi l-a îngropat în grădină,au trecut ani şi nu s-a ştiut până la vremea când trebuia să-l ia în armată,iar atunci s-a descoperit,căci a venit ordinul de chemare să intre în armată.Şi au cercetat îndeaproape lucrurile,i-au luat la cercetare şi au trebuit să spună tot.Au arătat cum au făcut de l-au omorât,cum i-au dat cu ciocanul în cap,cum s-a chinuit, şi l-au întrebat şi pe el:dar tu ai dat în el? Am dat şi eu câteva picioare.Vai,ce răutate pe pământ şi câte sunt pe care noi nu le ştim, doar Dumnezeu le ştie.De cine să se teamă dacă nu au pe Dumnezeu? Dacă nu se teme omul de Dumnezeu,toate relele le poate face.De aceea vedem atâtea rele pentru că oamenii nu-l mai au pe Dumnezeu.
Iată de ce sunt atâtea crime,atâtea răutăţi şi duşmănii,atâta înşelătorie şi minciună, atâta mândrie şi răutate,invidie şi lăcomie.Căci unde nu este frica lui Dumnezeu,oamenii se îndobitocesc;dar ce să zic? Care dobitoace,care fiare sălbatice fac asemenea păcate,asemenea rele,să-şi omoare puii? Din contră,te rupe dacă te duci să iei unul din puii ei.Iată că omul a întrecut orice fiară cu răutatea şi ajunge ca demonii,şi va trăi pe pământ ca în iad dacă nu se întoarce la Dumnezeu.
Să punem la suflet cele ce am auzit şi să scriem pe tăbliţa inimii noastre aceste sfinte învăţături pe care le-am ascultat astăzi la praznicul Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos.


Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei Maria, învredniceşte-ne şi pe noi ca să te primim,prin Sfânta Taină a Împărtăşaniei, în braţele sufletului nostru şi slobozeşte-ne de toate păcatele pe care le-am făcut cu voie şi fără voie, ca să fim şi noi ai Tăi pe vecii vecilor. Amin.

Niciun comentariu: